unsură sf [At: CORESI, L. 194/21 / Pl: ~ri / G-D: și (înv) -reei / E: uns¹ + -ură] 1 (Înv) Unsoare (1). 2 (Reg; mai ales în Trs) Untură (5). 3-4 (Înv) Unsoare (8, 9).

unsúră, V. untură.

untúră f., pl. ĭ (lat. ŭnctura, sard. sp. pg. untura, pv. onchura, omtura). Grăsime (de porc, de gîscă, de pește) la bucătărie saŭ la farmacie (unsoare). La Cor. unsură.