UNGUREANCĂ, ungurence, s. f. Femeie aparținând neamului ungurenilor (1). – Ungurean + suf. -că.

ungureancă sf [At: POLIZU / Pl: ~ence / E: ungurean + -că] 1 (Înv) Maghiară. 2 Denumire dată româncelor din Transilvania. 3 (Olt; mai ales art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Olt; mai ales art.) Melodie după care se execută ungureanca (3). 5 (Bot; reg) Rodul-pământului Si: (reg) ungurean (9), unguroaică, unguroancă (3) (Arum maculatum). 6 (Lpl; îf ungurenci) Flori-de-toamnă (Aster salignus). 7 sm (Reg) Pasăre nedefinită mai îndeaproape, probabil scatiu.

UNGUREANCĂ, ungurence, s. f. Femeia ungureanului (1). – Ungurean + suf. -că.

UNGUREANCĂ, ungurence, s. f. Maghiară; p. ext. romîncă din Ardeal, transilvăneancă. Frunză verde de trei foi, Ungureancă de la oi, Mută stîna lîngă noi. MAT. FOLK. 756.

UNGUREANCĂ ~ence f. pop. Femeie care face parte din populația de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria. /ungurean + suf. ~că

ungureancă f. 1. româncă din Ardeal; 2. Bot. arumă.

ungureancă (româncă originară din Ardeal) s. f., g.-d. art. ungurencei; pl. ungurence

ungureancă s. f., g.-d. art. ungurencei; pl. ungurence

ungureancă s. f., g.-d. art. ungurencei; pl. ungurence

UNGUREANCĂ s. v. rodul-pământului.

ungureancă s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.

ungureancă, ungurence, s.f. – Femeie originară din localitatea Ungureni. Locuitoare din Ungureni. – Din ungurean + suf. -că.