opțiuni
  • info

20 de definiții pentru tutor(e)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUTORE, -OARE, tutori, -oare, s. m. și f. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. – Din it. tutore. Cf. fr. tuteur.

tutor, ~oare smf vz tutore

tutore, ~oare [At: ȘINCAI, HR. I, 243/34 / V: (înv) ~or (A și: tutor) / Pl: ~ri, ~oare / E: lat tutor, it tutore, fr tuteur] 1 smf Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1) Si: epitrop, (îvr) tutrice. 2 smf (Fig) Protector. 3 sm (Agr) Suport așezat lângă plante tinere, în special pomicole, pentru a le ajuta să crească în poziție verticală Si: proptea.

TUTORE, -OARE, tutori, -oare, s. m. și f. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. – Din it. tutore. Cf. fr. tuteur.

TUTOR s. m. v. tutore.

TUTORE, -OARE, tutori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. Elena rîdea din toată inima. – Nu sînt tutoarea ta. D. ZAMFIRESCU, R. 24. 2. (Numai la m.) Suport, în general de lemn, așezat lîngă anumite plante pentru a le ajuta să crească în poziție verticală. – Variantă: tutor (CĂLINESCU, E. O. I 13, D. ZAMFIRESCU, R. 24) s. m.

TUTOR s.m. v. tutore.

TUTORE, -OARE s.m. și f. (Jur.) Cel care are drept, autoritate de tutelă asupra cuiva. // s.m. (Agr.) Suport, proptea pentru pomi. [Var. tutor s.m. / < lat. tutor, cf. fr. tuteur, it. tutore].

TUTORE/TUTOR, -OARE I. s. m. f. cel care are drept, autoritate de tutelă (1) asupra cuiva. II. s. m. suport, proptea pentru pomi. (< it. tutore, lat. tutor, fr. tuteur)

TUTORE (~i) m. 1) Persoană care exercită dreptul de tutelă asupra cuiva. 2) fig. Proptea pentru menținerea unor plante în poziție verticală. /<lat. tutor

tutor m. 1. persoană căreia s’a încredințat tutela; 2. fig. protector.

*tutór m. (lat. tutor, f. tutrix, d. tuéri, a apăra). Jur. Epitrop, persoană însărcinată cu tutela. Fig. Protector. Fem. tutoare. – Tutoru îl conduce pe minoru orfan, îĭ administrează averea și-l reprezentă în judecată. El lucrează în unire cu consiliu de familie, prezidat de judecătoru de pace, ĭar cînd interesele luĭ îs în conflict cu ale celuĭ de supt tutela luĭ, cedează locu unuĭ tutor subrogat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+tutor (îndrumător, profesor) s. m., pl. tutori

!tutore (persoană cu drept de tutelă; proptea) s. m., pl. tutori

!tutore s. m., pl. tutori

tutore / tutor s. m., pl. tutori

tutore

tutor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TUTORE s. (JUR.) epitrop, (înv.) ispravnic. (~ al unui minor.)

TUTORE s. (JUR.) epitrop, (înv.) ispravnic. (~ al unui minor.)

Intrare: tutor(e)
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutore
  • tutorele
plural
  • tutori
  • tutorii
genitiv-dativ singular
  • tutore
  • tutorelui
plural
  • tutori
  • tutorilor
vocativ singular
  • tutore
plural
  • tutorilor
substantiv masculin (M1)
cf. COTUTOR
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutor
  • tutorul
  • tutoru‑
plural
  • tutori
  • tutorii
genitiv-dativ singular
  • tutor
  • tutorului
plural
  • tutori
  • tutorilor
vocativ singular
  • tutorule
  • tutore
plural
  • tutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tutore, tutori / tutor, tutorisubstantiv masculin
tutoare, tutoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: epitrop ispravnic
    • format_quote Elena rîdea din toată inima. – Nu sînt tutoarea ta. D. ZAMFIRESCU, R. 24. DLRLC
  • 2. masculin Suport, în general de lemn, așezat lângă anumite plante pentru a le ajuta să crească în poziție verticală. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.