opțiuni
  • info

13 definiții pentru transfigura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSFIGURA, transfigurez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia feței, înfățișarea, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.

transfigura vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~rez, 3 (îvr) ~figură / E: fr transfigurer] 1-2 A(-și) schimba (în mod esențial) înfățișarea, expresia, forma, caracterul, starea de spirit Si: a (se) transforma (1-2). 3-4 A da altă înfățișare unui lucru sau unei situații. 5-6 (Pex) A (se) denatura (2).

TRANSFIGURA, transfigurez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul, natura, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.

TRANSFIGURA, transfigurez, vb. I. Tranz. 1. A schimba înfățișarea, expresia feței (cuiva). În cinci minute fu transfigurat, ca întotdeauna cînd citea. C. PETRESCU, Î. II 103. 2. A da altă înfățișare, alt aspect unui lucru, a face să fie altfel. Luna transfigurează totul. Gardurile strîmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atît de urîte în lumina soarelui. IBRĂILEANU, A. 15. Sadoveanu zugrăvește necontenit natura pictural, dar în același timp cum o vede copila, adică transfigurată de concepția ei. id. S. 6. ◊ Refl. În două zile capitala se transfigurase. C. PETRESCU, Î. II 179.

TRANSFIGURA vb. I. tr., refl. A(-și) schimba expresia, înfățișarea, starea de spirit. ♦ tr. A da (unui lucru, unei situații) altă înfățișare, alt aspect; (p. ext.) a denatura. [< fr. transfigurer, cf. lat. transfigurare].

TRANSFIGURA vb. I. tr., refl. a(-și) schimba expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul. II. tr. a da (unui lucru, unei situații) altă înfățișare, alt aspect. (< fr. transfigurer, lat. transfigurare)

A TRANSFIGURA ~ez tranz. A face să se transfigureze. [Sil. trans-fi-] /<fr. transfigurer

A SE TRANSFIGURA mă ~ez intranz. 1) A căpăta o altă înfățișare sau o altă expresie. 2) A căpăta un alt caracter; a-și schimba radical starea de spirit. /<fr. transfigurer

transfigurà v. a schimba la față, a lua o altă figură.

*transfiguréz v. tr. (lat. transfigurare). Schimb fața unuĭ om: bucuria îl transfigurase.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

transfigura (a ~) (desp. tran-sfi-/trans-fi-) vb., ind. prez. 1 sg. transfigurez, 3 transfigurează; conj. prez. 1 sg. să transfigurez, 3 să transfigureze corectat(ă)

!transfigura (a ~) (tran-sfi-/trans-fi-) vb., ind. prez. 3 transfigurează

transfigura vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transfigurez, 3 sg. și pl. transfigurează

Intrare: transfigura
  • silabație: tran-sfi-, trans-fi- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • transfigura
  • transfigurare
  • transfigurat
  • transfiguratu‑
  • transfigurând
  • transfigurându‑
 singular plural
  • transfigurează
  • transfigurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • transfigurez
 (să)
  • transfigurez
  • transfiguram
  • transfigurai
  • transfigurasem
a II-a (tu)
  • transfigurezi
 (să)
  • transfigurezi
  • transfigurai
  • transfigurași
  • transfiguraseși
a III-a (el, ea)
  • transfigurează
 (să)
  • transfigureze
  • transfigura
  • transfigură
  • transfigurase
plural I (noi)
  • transfigurăm
 (să)
  • transfigurăm
  • transfiguram
  • transfigurarăm
  • transfiguraserăm
  • transfigurasem
a II-a (voi)
  • transfigurați
 (să)
  • transfigurați
  • transfigurați
  • transfigurarăți
  • transfiguraserăți
  • transfiguraseți
a III-a (ei, ele)
  • transfigurează
 (să)
  • transfigureze
  • transfigurau
  • transfigurară
  • transfiguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

transfigura, transfigurezverb

  • 1. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia feței, înfățișarea, starea de spirit. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În cinci minute fu transfigurat, ca întotdeauna cînd citea. C. PETRESCU, Î. II 103. DLRLC
    • format_quote Luna transfigurează totul. Gardurile strîmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atît de urîte în lumina soarelui. IBRĂILEANU, A. 15. DLRLC
    • format_quote Sadoveanu zugrăvește necontenit natura pictural, dar în același timp cum o vede copila, adică transfigurată de concepția ei. IBRĂILEANU, S. 6. DLRLC
    • format_quote În două zile capitala se transfigurase. C. PETRESCU, Î. II 179. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.