13 definiții pentru transfigura
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRANSFIGURA, transfigurez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia feței, înfățișarea, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.
transfigura vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~rez, 3 (îvr) ~figură / E: fr transfigurer] 1-2 A(-și) schimba (în mod esențial) înfățișarea, expresia, forma, caracterul, starea de spirit Si: a (se) transforma (1-2). 3-4 A da altă înfățișare unui lucru sau unei situații. 5-6 (Pex) A (se) denatura (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRANSFIGURA, transfigurez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul, natura, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Iris
- acțiuni
TRANSFIGURA, transfigurez, vb. I. Tranz. 1. A schimba înfățișarea, expresia feței (cuiva). În cinci minute fu transfigurat, ca întotdeauna cînd citea. C. PETRESCU, Î. II 103. 2. A da altă înfățișare, alt aspect unui lucru, a face să fie altfel. Luna transfigurează totul. Gardurile strîmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atît de urîte în lumina soarelui. IBRĂILEANU, A. 15. Sadoveanu zugrăvește necontenit natura pictural, dar în același timp cum o vede copila, adică transfigurată de concepția ei. id. S. 6. ◊ Refl. În două zile capitala se transfigurase. C. PETRESCU, Î. II 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSFIGURA vb. I. tr., refl. A(-și) schimba expresia, înfățișarea, starea de spirit. ♦ tr. A da (unui lucru, unei situații) altă înfățișare, alt aspect; (p. ext.) a denatura. [< fr. transfigurer, cf. lat. transfigurare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSFIGURA vb. I. tr., refl. a(-și) schimba expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul. II. tr. a da (unui lucru, unei situații) altă înfățișare, alt aspect. (< fr. transfigurer, lat. transfigurare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A TRANSFIGURA ~ez tranz. A face să se transfigureze. [Sil. trans-fi-] /<fr. transfigurer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE TRANSFIGURA mă ~ez intranz. 1) A căpăta o altă înfățișare sau o altă expresie. 2) A căpăta un alt caracter; a-și schimba radical starea de spirit. /<fr. transfigurer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
transfigurà v. a schimba la față, a lua o altă figură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*transfiguréz v. tr. (lat. transfigurare). Schimb fața unuĭ om: bucuria îl transfigurase.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
transfigura (a ~) (desp. tran-sfi-/trans-fi-) vb., ind. prez. 1 sg. transfigurez, 3 transfigurează; conj. prez. 1 sg. să transfigurez, 3 să transfigureze corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!transfigura (a ~) (tran-sfi-/trans-fi-) vb., ind. prez. 3 transfigurează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
transfigura vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transfigurez, 3 sg. și pl. transfigurează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: tran-sfi-, trans-fi-
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
transfigura, transfigurezverb
- 1. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia feței, înfățișarea, starea de spirit. DEX '09 DLRLC DN
- În cinci minute fu transfigurat, ca întotdeauna cînd citea. C. PETRESCU, Î. II 103. DLRLC
- Luna transfigurează totul. Gardurile strîmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atît de urîte în lumina soarelui. IBRĂILEANU, A. 15. DLRLC
- Sadoveanu zugrăvește necontenit natura pictural, dar în același timp cum o vede copila, adică transfigurată de concepția ei. IBRĂILEANU, S. 6. DLRLC
- În două zile capitala se transfigurase. C. PETRESCU, Î. II 179. DLRLC
- 1.1. A (se) transforma. DEX '09 DEX '98sinonime: transforma
- diferențiere Denatura. DNsinonime: denatura
-
-
etimologie:
- transfigurer DEX '09 DEX '98 DN
- transfigurare DEX '09 DEX '98 DN