opțiuni
  • info

11 definiții pentru toi (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

toi1 i [At: MAT. DIALECT. I, 99 / E: ns cf toi3] (Reg; rep) Strigăt cu care se stârnesc iepurii din culcușuri.

toi4 [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 691/14 / Pzi: ~esc / E: toi3] 1 vi (Îvp) A face zgomot. 2 vi (Îvp) A striga. 3 vt (Îvp) A certa (1). 4-5 vtr (Reg) A (se) calma (1-2).

TOI2, toiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A face zgomot, gălăgie; a hăui. Dar vin mulți colindători Și-aceia tare-or toi, De nu te-i putea hodini. ȘEZ. XVIII 116.

TOI1, toiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face gălăgie; a hăui. – Din toi2.

TOI vb. (Mold., Criș.) A mustra; a ocărî. A: Fericitul . . . să feace ca focul asupra lor . . . și-i toiia zîcînd: a ce le scrieți voi aceastea? DOSOFTEI, VS. C: Voi nu gîndiți să ascultați cuvîntul lui Dumnăzău . . ., ce încă toiți și vă aflați alte besezi. MOL. 1695, 83v. Etimologie: toi s.n. (< tc. toy).. Cf. preobrăzi, probozi, vrevi; înjura, lihăi.

toĭésc v. tr. (d. toĭ? V. destoĭ). Nord. Rar. Mustru. V. intr. Strig, răcnesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOI vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, striga, țipa, urla, zbiera.

toi vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

toi, toiesc, vb. IV (reg.) 1. a certa, a mustra. 2. a face zgomot. 3. a (se) calma, a (se) liniști.

toi2, toiesc, vb. intranz. – (reg.) A certa, a mustra, a sfădi: „Cu armele țurgăluind / Și din gură jib toind” (Bârlea, 1924: 9). – Din toi „ceartă” (Scriban, DLRM, MDA).

toi, toiesc, vb. intranz. – A certa, a mustra, a sfădi: „Cu armele țurgăluind / Și din gură jib toind” (Bârlea 1924: 9). – Din toi „ceartă”.

Intrare: toi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toi
  • toire
  • toit
  • toitu‑
  • toind
  • toindu‑
 singular plural
  • toiește
  • toiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • toiesc
 (să)
  • toiesc
  • toiam
  • toii
  • toisem
a II-a (tu)
  • toiești
 (să)
  • toiești
  • toiai
  • toiși
  • toiseși
a III-a (el, ea)
  • toiește
 (să)
  • toiască
  • toia
  • toi
  • toise
plural I (noi)
  • toim
 (să)
  • toim
  • toiam
  • toirăm
  • toiserăm
  • toisem
a II-a (voi)
  • toiți
 (să)
  • toiți
  • toiați
  • toirăți
  • toiserăți
  • toiseți
a III-a (ei, ele)
  • toiesc
 (să)
  • toiască
  • toiau
  • toiră
  • toiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toi, toiescverb

  • 1. regional A face zgomot, gălăgie. DLRLC
    sinonime: aui
    • format_quote Dar vin mulți colindători Și-aceia tare-or toi, De nu te-i putea hodini. ȘEZ. XVIII 116. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.