7 definiții pentru timariot

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMARIOT, timarioți, s. m. (Înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] – Din fr. timariot.

TIMARIOT, timarioți, s. m. (Înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] – Din fr. timariot.

timariot sm [At: RUDOW XIX, 411 / P: ~ri-ot / Pl: ~oți / E: ngr τιμαριώτης] (Înv) Soldat (veteran) turc, proprietar al unui timar2 (1) Si: (înv) timar2 (2), timarist.

TIMARIOT s.m. Militar turc împroprietărit, care avea sarcina de a se întoarce sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pron. -ri-ot. / < fr. timariot].

timariót m. (ngr. timariótis). L. V. Posesor de timar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

timariot (înv.) (desp. -ri-ot) s. m., pl. timarioți

timariot (înv.) (-ri-ot) s. m., pl. timarioți

timariot s. m. (sil. -ri-ot), pl. timarioți

Intrare: timariot
  • silabație: -ri-ot info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timariot
  • timariotul
  • timariotu‑
plural
  • timarioți
  • timarioții
genitiv-dativ singular
  • timariot
  • timariotului
plural
  • timarioți
  • timarioților
vocativ singular
  • timariotule
  • timariote
plural
  • timarioților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

timariot, timarioțisubstantiv masculin

  • 1. învechit Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.