2 definiții pentru sugativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUGATIV, -Ă adj. Care suge, absoarbe; absorbant. ◊ Hîrtie sugativă (și s.f.) = hîrtie poroasă și groasă, care suge cerneala. [Cf. it. (carta) sugante < sugare].
*sugatív, -ă adj. Formă greșită fabricată de ignoranți îld. sugător saŭ sugacĭ (Corect și ob. se zice sugătoare, nu sugativă, vorbind de hîrtie, ĭar de bețivĭ, sugacĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sugativ
sugativ adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sugativ, sugativăadjectiv
- 1. Care suge, absoarbe. DNsinonime: absorbant
- 1.1. Hârtie sugativă = hârtie poroasă și groasă, care suge cerneala. DN
-
etimologie:
- (carta) sugante DN