sex¹ sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA IV/16 / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr sexe, lat sexus] 1 Ansamblu de trăsături morfologice și fiziologice specifice care deosebesc organismele în două categorii distincte, masculi și femele Si: (înv) neam, soi¹. 2 (Pex) Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale. 3 (Csc; îs) ~ul tare (sau, rar, urât, viril) Bărbați (1). 4 (Csc; îs) ~ul (cel) slab (sau frumos, rar, plin de grații, înv, fără barbă) Femei (7). 5 (Rar; csc) Ființe care aparțin uneia dintre cele două categorii definite mai sus. 6 Organ genital. 7 (Rar) Manifestare sexuală. 8 (Grm; înv) Gen (8).

SEX, sexe, s. n. 1. Totalitatea caracterelor morfologice și fiziologice care deosebesc ființele și plantele în două categorii distincte: masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale: bărbați sau femei, masculi sau femele. Ieșind din starea de lucruri la care sexul lor este condamnat de prejudecăți, vor lua datinile omului și vor deveni utile societății. BOLINTINEANU, O. 258. Toți provințialii de ambe sexe năvălesc la dînsul. NEGRUZZI, S. I 239. 8 și 4 galbeni sufletul de vatrași și lăieși, fără osebire de vrîstă și sex. RUSSO, S. 158. ◊ (Familiar) Sexul tare (sau viril) = bărbații. Sexul slab (sau frumos) = femeile. Mai ales sexul slab, mai delicat, are nevoie de anonimat, ca să-și poată descărca sincer și leal tot fundul sufletului. CARAGIALE, S. N. 145.

SEX s.n. 1. Diferența fizică și constituțională dintre bărbat și femeie, dintre mascul și femelă; totalitatea caracterelor specifice care despart animalele și plantele în masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale. [Pl. -xe, (înv.) -xuri. / < fr. sexe, cf. lat. sexus].

SEX² s. n. 1. ansamblu de caracteristici morfologice și fiziologice care diferențiază organismele animale și vegetale în masculi (bărbați) și femele (femei). ◊ fiecare dintre cele două categorii de oameni și de animale astfel diferențiate. 2. (fam.) sexualitate. 3. organele sexuale externe. (< fr. sexe, lat. sexus)

SEX ~e n. 1) Totalitate a particularităților genetice și morfofiziologice care diferențiază organismele vii în două categorii în vederea reproducerii speciei. 2) Fiecare din cele două categorii de organisme vii (masculi și femele). ◊ ~ul tare se spune, în glumă, despre bărbați. ~ slab (sau frumos) se spune, în glumă, despre femei. /<fr. sexe, lat. sexus

sex n. 1. diferență fizică între bărbat și femeie; 2. bărbații și femeile: sexul tare, sexul frumos.

*sex n., pl. urĭ și e (lat. sexus). Diferență fizică între bărbat saŭ mascul și femeie saŭ femelă: sexu masculin, sexu feminin. Fam. Sexu tare saŭ urît, bărbații; sexu slab saŭ frumos, femeile.

sex-magazin s. n. Magazin care desface obiecte cu caracter pornografic sau pentru uz sexual ◊ „De pe urma sutelor de milioane de reviste tipărite anual și ale celorlalte «produse» pornografice, desfăcute în «sex-magazine» cu autoservire și program non-stop [...] se realizează profituri fabuloase la adăpostul libertății individuale.” Sc. 24 VII 77 p. 6 (din sex + magazin, după engl., fr. sex-shop; PR, DMC 1970)

sex s. n., pl. sexe

sex s. n., pl. sexe

sex s. n., pl. sexe

sex, sexe.

SEX s. v. gen.

SEX s. 1. (înv.) neam. (Copil de ~ masculin.) 2. v. organ genital.

SEX s. 1. (înv.) neam. (Copil de ~ masculin.) 2. (ANAT.) organ genital.

sex s. v. GEN.

sex (sexuri), s. n. – Ceea ce distinge masculii și femelele. Fr. sexe. – Der. sexual, adj., din fr. sexuel; sexualitate, s. f., din fr. sexualité; sexapil, s. n., din engl. sex-appeal; sexapilos, adj. (Arg., fermecător).

CURIER DE AMBE SEXE, prima revistă literară din Țara Românească, supliment al ziarului „Curierul românesc”. A apărut la București, bilunar, între 1837 și 1847, sub conducerea lui I. Heliade Rădulescu.

SEX RATIO (< lat.), raportul numeric dintre cele două sexe dintr-o populație.

sex s. n. sg. 1. act sexual, raport sexual. 2. viață sexuală.