14 definiții pentru „scovardă”   declinări

SCOVÁRDĂ s. f. v. scovergă.

SCOVÁRDĂ, scoverzi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (și umplută cu brânză, urdă etc.); prăjitură uscată, minciună. 2. Epitet pentru o persoană foarte slabă, scofâlcită. [Var.: scovérgă s. f.] – Din sl. skovrada „tigaie”.

SCOVÁRDĂ, scoverzi și scoverze, s. f. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcinte din aluat (de pîine), prăjite în grăsime și umplute cu brînză (v. clătită); (în unele regiuni) prăjitură uscată; minciună. Darurile care se aduc... constau în prima linie din... scoverze (lipii, clătite). MARIAN, NA. 136. Au fost făcut maștia... tot plăcinte și scoverze. SBIERA, P. 170. Ea frumos ne-a omeni, Ție iarbă și ovăz, Mie gură și scoverzi ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. Variantă: scovérgă, scovergi (SAHIA, N. 94, DELAVRANCEA, S. 40), s. f.

!scovérgă/scovárdă s. f., g.-d. art. scovérgii/scovérzii; pl. scovérgi/scovérzi

scovárdă s. f., g.-d. art. scovérzii; pl. scovérzi

SCOVÁRDĂ s. minciună, minciunea, minciunică, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.)

SCOVÁRDĂ s. v. clătită.

scovárdă (-vérzi), s. f. – Gogoașă. – Var. scovargă, scove(a)rgă. Sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 333; Conev 67); poate var. a fost influențată de ngr. ξόβεργα „amestec” sau „grăsime”. – Der. scovîrda, vb. refl. (a se distruge, a se nărui; a slăbi); scovîrlie, s. f. (orbită), prin contaminare cu scăfîrlie.

SCOVÁRDĂ scovérzi f. 1) mai ales la pl. Plăcintă prăjită în grăsime. 2) fig. Persoană foarte slabă. [G.-D. scoverzii] /<sl. skovrada

scovardă f. plăcintă coaptă în unt sau prăjită în uleiu. [Slav. SKOVRADA, tigaie (s´a luat numele vasului pentru al obiectului preparat într´însul)].

scovárdă f., pl. erzĭ (vsl. skovadra, tigaĭe, skovradnikŭ, plăcintă; rus. skovorodá, tigaĭe. V. scoveargă). Vest. Scoveargă, uscățea. Clătită. Pl. Est. Rămășiță de mămăligă lipită în ceaun. Blescote, cascote, prăjiturĭ saŭ mîncărĭ imaginare (Se zice ironic cînd unu întreabă ce mîncare maĭ este, ĭar altu îi răspunde „scoverzĭ” adică: nimica, răbdărĭ prăjite). Mincĭunĭ, palavre (cp. cu rus. káverza, intrigă, kaverznía, flecăreală).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

scovárdă, scoverzi, s.f. – (reg.; gastr.) Clătite din aluat dospit, umplute cu brânză și prăjite în grăsime (Bilțiu, 1996). Scovergioare de mălai = preparate din făină de mălai amestecate cu sămătișă, ou, sare, bicarbonat și foarte puțină făină de grâu și prăjite în grăsime, iar apoi consumate cu lapte dulce sau acru sau cu lapte de oaie (Faiciuc, 1998: 183). „La murguț i dă ovăzu / Mie gura și scoverzi” (Memoria 2001: 80). ♦ (onom.) Scovărzaru, poreclă în Dragomirești (Faiciuc, 1998). – Din sl. skovrada „tigaie” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

scovárdă, scoverzi, s.f. – (gastr.) Clătite din aluat dospit, umplute cu brânză și prăjite în grăsime (Bilțiu 1996). Scovergioare de mălai: preparate din făină de mălai amestecate cu sămătișă, ou, sare, bicarbonat și foarte puțină făină de grâu și prăjite în grăsime, iar apoi consumate cu lapte dulce sau acru sau cu lapte de oaie (Faiciuc 1998: 183). „La murguț i dă ovăzu / Mie gura și scoverzi” (Memoria 2001: 80). Scovărzaru, poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998). – Din sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Cihac cf. DER, DEX).

SCOVÁRDĂ (SCOVÉRGĂ) (< sl.) 1. (Mai ales la pl.) Un fel de gogoașă din luat (dospit), prăjită în grăsime (reg., minciunele). 2. Epitet5 pentru o persoană foarte slabă.