8 definiții pentru remărita
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REMĂRITA, remărit, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.
remărita vr [At: KLOPȘTOCK, F. 169 / Pzi: remărit / E: re1- + mărita] (Udp „cu”) A se mărita din nou.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REMĂRITA, remărit, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Re1- + mărita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
A REMĂRITA remărit tranz. A face să se remărite. /re- + a mărita
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE REMĂRITA mă remărit intranz. A se mărita din nou; a se recăsători. /re- + a mărita
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
remărita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. remărit, 2 sg. remăriți, 3 remărită; conj. prez. 1 sg. să remărit, 3 să remărite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
remărita (a ~) vb., ind. prez. 3 remărită
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
remărita vb., ind. prez. 1 sg. remărit, 3 sg. și pl. remărită
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
remărita, remăritverb
- 1. A se mărita din nou; a se recăsători. DEX '09 DEX '98sinonime: recăsători
etimologie:
- Prefix re- + mărita. DEX '09