REMORCA, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remorc] – Din fr. remorquer.

remorca vt [At: GHICA, S. 413 / Pzi: ~rchez, remorc / E: fr remorquer] 1 (Subiectul este un vehicul) A trage după sine (legat cu un cablu) un vapor, un vagon, un camion etc. care nu se poate deplasa cu mijloace proprii Si: a trage la edec (4). 2 (Fig) A lua, a duce cu sine. 3 (Fig) A atașa unui grup. 4 (Fig) A ajuta pe cineva să scape de dificultăți.

REMORCA, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remorc] – Din fr. remorquer.

REMORCA, remorchez, vb. I. Tranz. (Despre vehicule) A trage după sine (legat cu un cablu) un vapor, un vagon, un camion etc. care nu se poate mișca prin mijloace proprii. A remorca o șalupă. ♦ Fig. A lua cu sine, a atașa unui grup. Te-oi remorca cu mine... În veșnica splendoare Pe unde nu sînt neguri, Ci numai lumi albastre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 178. Vor veni cu trenul de la 6... niște oameni așa de ispravă, că mi-ar fi stat pe suflet să nu-i remorchez. CARAGIALE, O. VII 18. – Prez. ind. și: remorc (BOLINTINEANU, O. 265).

REMORCA vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a tîrî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer].

REMORCA vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)

A REMORCA ~chez tranz. 1) (remorci, șlepuri, vagoane etc.) A atașa (cu un cablu sau cu un lanț) și a trage cu ajutorul unui vehicul autopropulsat. 2) fig. (persoane) A lua cu sine (mai mult cu forța). /<fr. remorquer

remorcà v. se zice de o corabie ce trage pe o alta in urma ei.

*remórc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remorquer, d. it. rimorchiare, care vine d. mlat. remulcare, d. vgr. rymulkéo, d. rýma, odgon, și ῾étko, trag). Trag pe apă: un vapor care remorca doŭă șlepurĭ. Fig. Ajut ca să scape, maĭ ales în politică: un deputat remorcat.

remorca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. remorchez, 3 remorchează; conj. prez. 1 sg. să remorchez, 3 să remorcheze

remorca (a ~) vb., ind. prez. 3 remorchează

remorca vb., ind. prez. 1 sg. remorchez, 3 sg. și pl. remorchează

remorca (ind. prez. 1 sg. remorchez)

remorchez, -chează 3, -cheze 3 conj.

REMORCA vb. a tracta. (Vehiculul ~ o remorcă.)

remorca, remorchez v. t. (d. persoane) 1. a lua cu sine, a târî cu sila 2. a atașa unui grup