9 definiții pentru păcălit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCĂLIT1 s. n. Păcălire. – V. păcăli.

PĂCĂLIT1 s. n. Păcălire. – V. păcăli.

păcălit1 sn [At: CREANGĂ, P. 168 / Pl: (rar) ~uri / E: păcăli] 1-3 Păcălire (1-3). 4 (Îvr) Uneltire. 5 Păcăleală (4).

PĂCĂLIT1 s. n. Păcăleală, păcălire. (În forma regională pîcîlit) Se ieu ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168. – Variantă: (regional) pîcîlit s. n.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCĂLIT s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)

Intrare: păcălit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcălit
  • păcălitul
  • păcălitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • păcălit
  • păcălitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcâlit
  • pâcâlitul
  • pâcâlitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pâcâlit
  • pâcâlitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcălitsubstantiv neutru

  • 1. Păcăleală, păcălire, înșelare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se ieu ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168. DLRLC
etimologie:
  • vezi păcăli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.