9 definiții pentru proglotă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROGLOTĂ, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglot s. n.] – Din fr. proglottis.
PROGLOTĂ, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglot s. n.] – Din fr. proglottis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
proglotă sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr proglottis] (Blg) Fiecare dintre segmentele unui vierme inelat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROGLOTĂ s.f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele unui vierme inelat. [Cf. fr. proglottis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROGLOTĂ s. f. fiecare dintre segmentele unui vierme inelat. (< fr. proglottis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROGLOT s. n. v. proglotă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROGLOT s. n. v. proglotă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
proglot[1] sn vz proglotă
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
proglotă (desp. pro-glo-) s. f., g.-d. art. proglotei; pl. proglote
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
proglotă (pro-glo-) s. f., g.-d. art. proglotei; pl. proglote
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
proglotă s. f. (sil. -glo-) → glotă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: pro-glo-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
proglotă, proglotesubstantiv feminin
- 1. Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- proglottis DEX '09 DEX '98 DN