opțiuni
  • info

12 definiții pentru prob

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe.

PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe.

prob, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: fr probe] (Liv) 1 Cinstit 2 Onest. 3 Integru.

PROB, -Ă adj. (Liv.) Cinstit, integru. [< lat. probus].

PROB, -Ă adj. cinstit, integru, onest, loial. (< fr. probe, lat. probus)

PROB ~ă (~i, ~e) livr. Care este corect și de bună-credință; cinstit; onest; integru. /<fr. probe, lat. probus

prob a. integru: om prob.

*prob, -ă adj. (lat. probus). Rar. Onest, integru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. probă, pl. probe

prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. probă, pl. probe

prob adj. m., pl. probi; f. sg. probă, pl. probe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROB adj. v. cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.

prob adj. v. CINSTIT. CORECT. INCORUPTIBIL. INTEGRU. LEAL. NECORUPTIBIL. ONEST.

Intrare: prob
prob adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prob
  • probul
  • probu‑
  • probă
  • proba
plural
  • probi
  • probii
  • probe
  • probele
genitiv-dativ singular
  • prob
  • probului
  • probe
  • probei
plural
  • probi
  • probilor
  • probe
  • probelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prob, probăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.