PREZERVA, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare.

prezerva vtr [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 113/15 / V: (iuz) ~ese~ / Pzi: prezerv, (înv) ~vez / E: lat praeservare, fr préserver] 1-2 (Liv) A (se) feri de un rău fizic sau moral.

PREZERVA, prezerv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare.

PREZERVA, prezerv, vb. I. Tranz. A feri, a păzi de un rău (fizic sau moral).

PREZERVA vb. I. tr. A preveni, a păzi de un rău (fizic sau moral). [P.i. prezerv. / < fr. préserver, cf. lat. praeservare].

PREZERVA vb. tr., refl. a (se) feri, a (se) păzi de un rău. (< fr. préserver, lat. praeservare)

A PREZERVA prezerv tranz. livr. A apăra, a păzi de un rău (fizic sau moral). Această cremă prezervă încălțămintea de umezeală. /<fr. préserver, lat. praeservare

prezervà v. a feri de un rău fizic sau moral: a prezerva de contagiune.

*prezérv, a -á v. tr. (lat. praeservare, d. prae, în ainte, și servare, a păstra, a salva. V. sărbez, con- și ob-serv, re-zerv). Feresc de boală, de nenorocire: vaccinarea te prezervă de vărsat.

prezerva (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. prezerv, 3 prezervă; conj. prez. 1 sg. să prezerv, 3 să prezerve

prezerva (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezervă

prezerva vb., ind. prez. 3 sg. și pl. prezervă

prezerv, -zervă 3.

PREZERVA vb. v. apăra, feri, ocroti, păzi, proteja.

prezerva vb. v. APĂRA. FERI. OCROTI. PĂZI. PROTEJA.