păpușóĭ și (maĭ des) popoșóĭ m. ca plantă și n., pl. oaĭe, ca felurĭ de semănături și marfă (d. păpușă). Est. Porumb, cucuruz, o plantă graminee care crește înaltă pînă la 3 metri și care produce maĭ multe spice marĭ (așezate la baza lungilor luĭ frunze și numite ștulețĭ, drugĭ saŭ cocenĭ) și florĭ în formă de paniculă așezate în vîrfu tulpineĭ (zea mays). Păpușă (fascicul) mare: doŭă popușoaĭe. Pl. Popușoaĭe, semănăturĭ de popușoĭ. Felurĭ de popușoĭ. – Popușoĭu e originar din America, unde și azĭ crește sălbatic, ca în Mexic. Pin cultură, s’aŭ obținut o mulțime de varietățĭ (cincŭantinĭ, dintele caluluĭ, hanganĭ, scorumnicĭ ș. a.). În Eŭropa a fost introdus pin seculu XVI, în Țara Românească supt Șerban Cantacuzino (1678-1688), în Moldova la începutu secululuĭ XVIII de Constantin Mavrocordatu, ĭar Transilvania pe la 1640. Curînd a ajuns plantă alimentară și a înlocuit în mare parte grîu și meĭu. Așa, mămăliga, care în ainte se făcea din meĭ, azĭ se face din făină de popușoĭ (numită în vest mălaĭ) și e maĭ întrebuințată de țăranu din vechĭu regat de cît pînea de grîŭ. De aceĭa și sufere de grozava boală a pelagreĭ, că mănîncă mămăligă făcută din popușoĭ stricat din diferite cauze. Dar, dacă nu e alterat, mămăliga cu brînză constitue un aliment excelent. – Grăunțele de popușoĭ, făcute să explodeze într’o tigaĭe, se mănîncă supt formă de mizilic. – V. gaolian.