20 de definiții pentru pogonici

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POGONICI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, sb. pogonić.

pogonici [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 247v/31 / V: (rar) ~orici, (reg) pocăn~ sm, ~gan~, ~găn~, ~naci, / Pl: (1-3), (4-5) ~ice / E: bg погонич] 1 sm (Pop) Băiat care mână vitele la arat, în cireadă, la car Si: (reg) biriș, pognitor, pogonaș (3). 2 sm (Trs; Mol) Persoană care ține coarnele plugului, când se ară Si: (reg) cornaci. 3 sm (Reg) Lucrător agricol plătit după numărul de pogoane1 (3) lucrate. 4 s (Trs; îf pogănici) Car cu care merge mireasa la cununie. 5 sn (Reg) Bucată de fier pe grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă Si: (reg) cruce. corectat(ă)

POGONICI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, scr. pogonić.

POGONICI, pogonici, s. m. (Popular) Băiat care mînă vitele la arat. Viorelele începuseră a se ivi pe ogoare și pogonicii le rupeau și le puneau la pălării. SANDU-ALDEA, U. P. 179.

POGONICI ~ m. pop. Băiat care mână vitele (în timpul aratului). /<bulg. pogoniț

pogonícĭ m., pl. tot așa (vsl. pogoničĭ, care închiriază munca, care conduce lucrurile; rut. pogonič, mînător. V. pohonț). Mold. Cel ce mînă boiĭ la plug (în Trans. pogănicĭ). Dobr. Pogonar, lucrător agricol cu pogonu.

pogoniciu m. cel ce mână plugul. [Serb. POGONIČ].

pogonár m. (d. pogon). Munt. Lucrător agricol agajat cu pogonu, nu cu ziŭă. (În Dobr. și pogonicĭ). Mold. Lucrător la vie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pogonici (pop.) s. m., pl. pogonici, art. pogonicii

pogonici (pop.) s. m., pl. pogonici, art. pogonicii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POGONICI s. (reg.) plugar. (~ este băiatul care mână vitele la arat.)

POGONICI s. (reg.) plugar. (~ este băiatul care mînă vitele la arat.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pogonici, pogonici, s.m. (reg.) 1. băiat care mână vitele la plug; biriș, pognitor. 2. persoană care ține coarnele plugului. 3. lucrător agricol plătit cu pogonul (după pogoanele lucrate). 4. (cu forma: pogănici) car cu care merge mireasa la cununie. 5. (s.n.) bucată de fier prinsă de grindeiul plugului, de care se agață cele două lanțuri de la cotigă; crucea plugului.

Intrare: pogonici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogonici
  • pogoniciul
  • pogoniciu‑
plural
  • pogonici
  • pogonicii
genitiv-dativ singular
  • pogonici
  • pogoniciului
plural
  • pogonici
  • pogonicilor
vocativ singular
  • pogoniciule
  • pogonice
plural
  • pogonicilor
pocănici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poganici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pogonaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pogonici, pogonicisubstantiv masculin

  • 1. popular Băiat care mână vitele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plugar diminutive: pogonicel
    • format_quote Viorelele începuseră a se ivi pe ogoare și pogonicii le rupeau și le puneau la pălării. SANDU-ALDEA, U. P. 179. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.