PLASTICĂ s. f. 1. Tehnica executării unor obiecte de artă, prin modelarea plastilinei, a lutului și a altor substanțe moi; p. ext. tehnica sculpturii. 2. Partea din studiul unei opere de artă care se ocupă de raportul armonios al volumelor și al reliefului.

PLASTICĂ s.f. 1. Tehnica executării obiectelor (de artă) prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; tehnica sculpturii. ♦ Totalitatea lucrărilor de artă plastică. 2. Partea din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. [Gen. -cii. / < fr. plastique, cf. it., lat. plastica, gr. plastike < plassein – a modela].

PLASTICĂ f. 1) Tehnica de a reproduce anumite forme prin modelare. 2) Arta de a sculpta și de a picta. 3) Coordonarea armonioasă a mișcărilor. ~a dansului. /<fr. plastique

plastică f. arta de a modela figuri.

PLASTIC¹, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ♦ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea unor materiale. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupă de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ♦ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) denumire dată unor genuri de artă cărora le este specifică exprimarea prin imagini vizuale (pictură, sculptură, grafică etc.). Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu corectarea defectelor anatomice congenitale sau dobândite accidental. II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.

plastic², ~ă [At: DRLU / Pl: ~ici, ~ice / E: lat plasticus, fr plastique] 1 a (D. unele materiale solide) Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită Si: flexibil, maleabil. 2 a Care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. 3-4 sn, a (Șîs masă ~ă sau material ~) (Produs sintetic macromolecular de natură organică, anorganică sau mixtă) care se poate prelucra ușor sub acțiunea presiunii și temperaturii și transforma în diferite obiecte. 5 a (Îs) Deformație ~ă Deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă. 6 a (D. obiecte) Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea unor materiale. 7-8 a Care se referă la sculptură sau la pictură. 9-10 a Care aparține sculpturii sau picturii. 11-12 a Care se ocupă cu sculptura sau pictura. 13-14 a Care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură. 15-16 a Care sugerează o sculptură sau o pictură Vz pictural, sculptural. 17-18 sf, a (Mpl; șîs arte ~e) (Artă) care are drept scop reproducerea formelor prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 19-20 sm, a (Mai ales șîs artist ~, rar sm) (Artist) care activează în domeniul artelor plastice (18) Si: plastician. 21 a (D. realizări muzicale, literare) Care are o deosebită putere de evocare a realității Si: evocator, expresiv, sugestiv, viu. 22 (Îs) Chirurgie ~ă Ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea deformărilor congenitale sau accidentale ale trupului, în special ale feței. 23 a (Îvr) Care este susceptibil de a intra în consistența țesuturilor vii. 24 sf Tehnică a executării unor obiecte de artă prin modelarea de substanțe maleabile. 25 sf Tehnică și artă de a sculpta, a picta, a desena, a grava etc. 26 sf Domeniu al artelor plastice (18). 27 sf Ansamblu al calităților de volum și de aspect exterior ale unei lucrări de arhitectură, de urbanistică etc. 28 sf Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.

PLASTIC¹, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ◊ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea tuturor materialelor. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupă de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ◊ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări ale corpului omenesc (în special ale feței), provenite din naștere sau dintr-un accident. II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.

PLASTIC¹, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ◊ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea tuturor materialelor. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupă de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ◊ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări congenitale sau accidentale ale corpului omenesc (în special ale feței). II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.

PLASTIC², -Ă I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse. 2. referitor la pictură sau sculptură. ♦ arte ~e = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă. ♦ chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului. II. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

*plástic, -ă adj. (vgr. plastikós, d. plásso, creez, formez. V. aiazmă, plăzmuĭesc). Care pintr’o mică presiune primește orĭ-ce formă, care se poate modela: argilă plastică. Relativ la reproducerea formelor corporale ale omuluĭ și animalelor: statuaria și pictura în arte plastice. S. f. Arta de a modela figurile: plastica grecească. Pin ext. Totalitatea formelor uneĭ persoane: plastica ireproșabilă a luĭ Apóline. Adv. În mod plastic. Pin mijloacele plasticiĭ. Din punct de vedere plastic.

plastică s. f., g.-d. art. plasticii

plastică s. f., g.-d. art. plasticii

plastică s. f., g.-d. art. plasticii

plastică, gen. plasticii