10 definiții pentru pivot (fus, rădăcină)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIVOT, (1, 2, 3) pivoturi, s. n., (4) pivoți, s. m. 1. S. n. (Tehn.) Fus de formă cilindrică, tronconică, conică etc., care se rotește ori alunecă într-un lagăr la care sarcina acționează în direcția axului. 2. S. n. Rădăcină principală, verticală, îngroșată a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 3. S. n. Fig. Element, punct de sprijin esențial care asigură desfășurarea unei activități sau a unui proces. 4. S. m. Spec. (Mil.) Militarul în raport cu care se execută mișcarea unei formații. ♦ (Sport) Jucător cu atribuții bine precizate, care acționează ca vârf de atac la unele jocuri cu mingea. – Din fr. pivot.

PIVOT, (1, 2, 3) pivoturi, s. n., (4) pivoți, s. m. 1. S. n. (Tehn.) Fus de formă cilindrică, tronconică, conică etc., care se rotește ori alunecă într-un lagăr la care sarcina acționează în direcția axului. 2. S. n. Rădăcină principală, verticală, îngroșată a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 3. S. n. Fig. Element, punct de sprijin esențial care asigură desfășurarea unei activități sau a unui proces. 4. S. m. Spec. (Mil.) Militarul în raport cu care se execută mișcarea unei formații. ♦ (Sport) Jucător cu atribuții bine precizate, care acționează ca vârf de atac la unele jocuri cu mingea. – Din fr. pivot.

pivot [At: GHEOM.-TRIGON. 196v/9 / Pl: ~uri, ~oți / E: fr pivot] 1 sn (Teh) Fus de formă cilindrică, tronconică, conică etc. montat într-un lagăr de alunecare sau de rostogolire și având mișcare de rotație sau de oscilație. 2 sn (Pex) Corp geometric de forma unui pivot (1). 3 sn Rădăcină principală, îngroșată, înfiptă vertical în pământ, a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 4 sn Suport al unui dinte artificial, fixat în rădăcina dintelui natural. 5 sn (Fig) Element esențial care asigură, determină desfășurarea unei activități sau a unui proces. 6 sm (Mil; spc) Punct de reper în raport cu care se execută deplasarea unei formații. 7 sm (Spt; în jocuri colective cu mingea) Jucător cu atribuții bine precizate, care acționează în apropierea porții sau a coșului echipei adverse.

PIVOT, pivoturi, s. n. 1. Capătul cilindric, tronconic sau conic pe care se sprijină într-un palier axul cînd e mișcat în direcție longitudinală. ♦ Axul de legătură dintre osia și fuzeta roții directoare a unui autovehicul. 2. Rădăcina principală îngroșată a unor plante (morcov, sfeclă etc.).

PIVOT s.n. 1. Piesă metalică rotunjită la capăt, care susține un corp solid și care îl ajută să se întoarcă, să se poată roti; (spec.) capăt al axului unui sistem tehnic care se sprijină pe lagăr. ♦ Cui conic introdus în canalul unui dinte pentru a susține coroana. ♦ (Fig.) Centru, punct de sprijin esențial. ♦ Întoarcere pe un picior la jocul de baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 2. Rădăcină în formă de fus fără ramificații. // s.m. Jucător, de obicei înalt, care acționează ca vîrf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal în semicercul de șase metri. [Pl. -oturi, (s.m.) -oți. / < fr. pivot].

PIVOT I. s. n. 1. piesă metalică rotunjită la capăt, care susține un corp solid și îl ajută să se rotească; capăt al axului unui sistem tehnic care se sprijină pe lagăr. ◊ cui conic introdus în canalul unui dinte pentru a susține coroana. 2. (fig.) centru, punct de sprijin esențial. ◊ întoarcere pe un picior la baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 3. rădăcină în formă de fus fără ramificații. II. s. m. jucător (înalt) care acționează ca vârf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal în semicercul de șase metri. (< fr. pivot)

PIVOT1 ~uri n. 1) tehn. Piesă metalică, rotunjită la un capăt, care ajută la susținerea și rotirea unui corp. 2) (la jocul de baschet) Piruetă executată de jucător într-un picior, pentru a se întoarce cu spatele la adversar. 3) fig. Punct principal de sprijin. 4) bot. Rădăcină neramificată în formă de fus la unele plante (la sfeclă, morcov etc.). /<fr. pivot

*pivót n., pl. urĭ (fr. pivot). Punctu în prejuru căruĭa se învîrtește ceva, steajăr. V. babă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pivot1 (fus; rădăcină) s. n., pl. pivoturi

pivot2 (fus, rădăcină) s. n., pl. pivoturi

pivot (tehn., bot.) s. n., pl. pivoturi

Intrare: pivot (fus, rădăcină)
pivot1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pivot
  • pivotul
  • pivotu‑
plural
  • pivoturi
  • pivoturile
genitiv-dativ singular
  • pivot
  • pivotului
plural
  • pivoturi
  • pivoturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pivot, pivoturisubstantiv neutru

  • 1. tehnică Fus de formă cilindrică, tronconică, conică etc., care se rotește ori alunecă într-un lagăr la care sarcina acționează în direcția axului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Axul de legătură dintre osia și fuzeta roții directoare a unui autovehicul. DLRLC
    • 1.2. Cui conic introdus în canalul unui dinte pentru a susține coroana. DN
    • 1.3. Întoarcere pe un picior la jocul de baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. DN
  • 2. Rădăcină principală, verticală, îngroșată a unor plante ca morcovul, sfecla etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Element, punct de sprijin esențial care asigură desfășurarea unei activități sau a unui proces. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.