pitoancă sf [At: LB / V: ~tlo~ / Pl: ~nce / E: pită + -oancă] (Bot; reg) 1 Mânătarcă (Boletus edulis). 2 Pita-vacii (Boletus bovinus). 3 Ciupercă-de-gunoi (Agaricus campestris). 4 Burete-roșu (Agaricus coccineus). 5 Ciuperca Agaricus furcatus.

pitoáncă (Trans.) f., pl. e, și pitoáșcă (Mold.) f., pl. ște (oa dift. îld. pitarcă și infl. de pită, la care s’a alipit suf. oancă, oașcă). Pitarcă.

pitloancă sf vz pitoancă

pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.

PITOANCĂ s. v. hrib, mânătarcă, pita-vacii.

pitoancă s. v. HRIB. MÎNĂTARCĂ. PITA-VACII.