12 definiții pentru pilot (stâlp)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILOT2, piloți, s. m. Stâlp de lemn, de oțel sau de beton (armat), fixat în pământ (vertical sau înclinat) pentru a transmite la stratele de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stâlp de susținere. – Din fr. pilot.

pilot2 sm [At: ANGHEL – IOSIF, C. M. I, 153 / Pl: ~oți / E: fr pilot] 1 Stâlp de lemn, de oțel sau de beton armat, fixat în pământ în poziție verticală sau înclinată, pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul Vz pilon. 2 (Mol) Stâlp în care sunt fixate cozile ciocanelor de piuă. 3 (Reg) Stâlp puternic, fixat în malul unei ape, de care se leagă plutele Si: (reg) bailon, cazâc, pociumb. 4 (Reg) Lemn subțire din care se face coada lopeții de la cârma plutei. 5 (Reg) Stâlp care susține gardul.

PILOT2, piloți, s. m. Stâlp de lemn, de oțel sau de beton (armat), fixat în pământ (vertical sau înclinat) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stâlp de susținere. – Din fr. pilot.

PILOT2, piloți, s. m. Stîlp lung de lemn, de oțel sau de beton armat, introdus parțial sau în întregime în pămînt pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra. Scîrțîie prelung piloții punților de îmbarcare De la care nu mai pleacă bărci albastre la plimbare. D. BOTEZ, P. O. 50. Răsună-n treacăt podul pe șubrezii piloți, Se luminează-adîncul de fulgerări fugare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 153.

PILOT2 s.m. Stîlp înfipt în pămînt care susține un pod, o clădire etc. [< fr. pilot].

PILOT2 s. n. stâlp de fier, de beton armat etc. înfipt în pământ, care susține o construcție. (< fr. pilot)

PILOT2 ~ți m. Stâlp care se bate în pământ la adâncime mare pentru a consolida un teren sau pentru a susține o construcție de mari dimensiuni. /<fr. pilot

2) *pilót m. (fr. pilot, d. pile, pilă, coloană). Grindă bătută vertical în pămînt cu titanu la construcțiunile făcute în apă saŭ în teren apos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pilot (persoană, obiect) s. m., pl. piloți

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pilot (piloți), s. m. – Stîlp, pilon. Fr. pilotis. Omonim al lui pilot, s. m. (cîrmaci), din fr. pilote.

Intrare: pilot (stâlp)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilot
  • pilotul
  • pilotu‑
plural
  • piloți
  • piloții
genitiv-dativ singular
  • pilot
  • pilotului
plural
  • piloți
  • piloților
vocativ singular
  • pilotule
plural
  • piloților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pilot, piloțisubstantiv masculin

  • 1. Stâlp de lemn, de oțel sau de beton (armat), fixat în pământ (vertical sau înclinat) pentru a transmite la stratele de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stâlp de susținere. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Scîrțîie prelung piloții punților de îmbarcare De la care nu mai pleacă bărci albastre la plimbare. D. BOTEZ, P. O. 50. DLRLC
    • format_quote Răsună-n treacăt podul pe șubrezii piloți, Se luminează-adîncul de fulgerări fugare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii