opțiuni
  • info

8 definiții pentru patentar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

patentar sm, a [At: (a. 1833) DOC. EC. 530 / V: ~riu / Pl: ~i / E: patentă + -ar] (Înv) 1-2 (Persoană) care plătea patentă (10) Si: (îvr) patentaș (1-2). 3-4 (Persoană) cu patentă (11) Si: (îvr) patentaș (3-4).

PATENTAR, patentari, adj. m. (Învechit) Care plătea patentă (2). Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentări. I. IONESCU, D. 117. ♦ (Substantivat) Patentarii s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.

PATENTAR, patentari, adj. m. (Înv.; adesea substantivat) Care plătea patentă (2). – Din patentă + suf. -ar.

patentar m. cel înscris între cei cu patentă.

*patentár m. (d. patentă). Acela care plătește patentă.

patentariu sm, a vz patentar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

patentar s. m., pl. patentari

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

patentar, patentari, adj., s. (înv.) (persoană) care plătește patentă; (persoană) cu patentă.

Intrare: patentar
adjectiv masculin (AM1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patentar
  • patentarul
  • patentaru‑
plural
  • patentari
  • patentarii
genitiv-dativ singular
  • patentar
  • patentarului
plural
  • patentari
  • patentarilor
vocativ singular
  • patentarule
  • patentare
plural
  • patentarilor
patentariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

patentar, patentariadjectiv masculin

  • 1. învechit Care plătea patentă. DLRLC
    • format_quote Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentari. I. IONESCU, D. 117. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Patentarii s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141. DLRLC
etimologie:
  • patentă + sufix -ar. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.