PALI s. f. Limbă veche, indo-europeană, care a constituit limba literară în care au fost redactate principiile budismului, devenind ulterior limba oficială a budismului din Ceylon. (Adjectival) Limba pali. – Din fr. pāli.

pali sms [At: DN³ / E: fr pali] Limbă veche, indo-europeană, folosită astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania, Thailanda.

PALI s. m. Limbă veche, indo-europeană, folosită astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania, Thailanda. – Din fr. pali.

PALI s.m. Veche limbă de cultură în Sri Lanka, derivată din sanscrită. [< fr. pali].

PALI² s. m. veche limbă indo-europeană, derivată din sanscrită, folosită și astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania și Thailanda. (< fr. pali)

pali¹ adj. invar. (texte ~)

pali² (limbă) s. n.

*pali¹ adj. invar.

*pali² (limbă) s. f.

PALI s. n. (< fr. pali): limbă veche religioasă indiană derivată din sanscrită în perioada indienei medii. Era folosită în Ceylon (Sri Lanka) încă înaintea erei noastre, după care, pe la anul 1000 e. n., s-a răspândit în țările din estul Indiei (Birmania și Peninsula Indochina). În Ceylon și în unele țări se folosește și azi ca limbă a budismului și în diferite sfere ale culturii. Ea este forma cea mai veche a limbilor indiene medii, dar și limba unei înalte culturi, în care s-au scris opere religioase, filozofice, științifice și beletristice, având un rol deosebit în dezvoltarea culturii Indiei și a țărilor vecine acesteia.

PᾹLI (< engl.; indian pāli „test, încercare”) s. f. Limbă indo-europeană din grupul indo-arian. A constituit limba literară (sec. 2-11) în care au fost redactate principiile budismului (Tipitaka), devenind ulterior limba oficială a budismului hinayana din Ceylon.