O definiție pentru ocnițean


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocnițeán s. m., adj. m., pl. ocnițéni; f. sg. ocnițeánă, pl. ocnițéne

Intrare: ocnițean
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocnițean
  • ocnițeanul
  • ocnițeanu‑
plural
  • ocnițeni
  • ocnițenii
genitiv-dativ singular
  • ocnițean
  • ocnițeanului
plural
  • ocnițeni
  • ocnițenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)