2 definiții pentru născocorâtoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
născocorâtoriu, ~ie a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: născocorî + -tor] (Nob) 1 Enervant. 2 Ațâțător.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
născocorâtoriu, născocorâtorie, adj. (reg. înv.) enervant, iritant; ațâțător.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: născocorâtoriu
născocorâtoriu adjectiv
| adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)