mulți vtr [At: PSALT. 3 / Pzi: ~țesc / E: mult] (Înv) 1-2 A (se) înmulți.

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într’al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s’aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc.

mulțésc, V. înmulțesc.

mulți pr. m. pl., f. multe (și cu valoare neutră); g.-d. pl. m. și f. multora (votul ~)

MULȚI vb. v. crește, înmulți, mări, ridica, spori, urca.

mulți vb. v. CREȘTE. ÎNMULȚI. MĂRI. RIDICA. SPORI. URCA.

E pluribus unum (lat. „Din mai mulți – unul”) – E motoul pe care și l-au luat dintr-un poem latin, atribuit lui Vergiliu (Moretum), Statele Unite ale Americii, dat fiind că ele s-au alcătuit din mai multe state (la început 15, iar astăzi 50). Se aplică în situații asemănătoare. LIT.

Unum pro multis (lat. „Unul pentru mulți”) – Vergiliu, Eneida (V, 815). Venera îi cere lui Neptun să-i ocrotească pe mare pe Enea și pe troienii lui. Neptun îi răspunde că Enea va călători cu bine, numai unul va fi jertfit pentru toți ceilalți (unum pro multis debitur caput). Versul se citează în sensul cum l-a și tradus Eugen Lovinescu: unul singur va plăti pentru toți. LIT.