opțiuni
  • info

11 definiții pentru mitocancă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITOCANCĂ, mitocance, s. f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. -că.

MITOCANCĂ, mitocance, s. f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. -că.

mitocancă sf [At: TDRG / Pl: ~nce / E: mitocan + -că] Femeie grosolană, vulgară Si: bădărancă.

MITOCANCĂ, mitocance, s. f. (Rar) Bădărancă, mojică; (în trecut) orășeancă de condiție socială modestă, cu maniere simple. Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS, E. I 228.

MITOCANCĂ ~ce f. Femeie cu apucături grosolane. /mitocan + suf. ~că

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance

mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance

mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance

mitocancă, -ce.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MITOCANCĂ s. bădărancă, mahalagioaică, mahalagiță, mârlancă, mojică, țoapă, țopârlancă, (peior.) țață.

MITOCANCĂ s. bădărancă, mîrlancă, mojică, țoapă, țopîrlancă.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MITOCANCĂ s. f. Femeie grosolană, vulgară; bădărancă. Cf. TDRG. Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS L. I, 228. - Pl. : mitocance. – Mitocan + suf: -că.

Intrare: mitocancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitocancă
  • mitocanca
plural
  • mitocance
  • mitocancele
genitiv-dativ singular
  • mitocance
  • mitocancei
plural
  • mitocance
  • mitocancelor
vocativ singular
  • mitocancă
  • mitocanco
plural
  • mitocancelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mitocan, mitocanisubstantiv masculin
mitocancă, mitocancesubstantiv feminin

  • 1. Persoană cu comportări grosolane, vulgare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bădăran bădărancă mojic mojic mârlan țoapă țopârlan
    • format_quote Ce caut eu aici? Stăm în pustiu... cu mitocanii de arendași. DUMITRIU, F. 45. DLRLC
    • format_quote Să trăiesc eu cu un mitocan! Nu era de mine; eu sînt o persoană delicată. CARAGIALE, O. I 59. DLRLC
    • format_quote Cîte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vîntul. EMINESCU, N. 34. DLRLC
    • format_quote Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS, E. I 228. DLRLC
    • 1.1. învechit Locuitor de la periferia unui oraș. DEX '09 DEX '98
      sinonime: mahalagiu
      • diferențiere în trecut Orășean de condiție socială modestă, cu maniere simple. DLRLC
etimologie:
  • Mitoc + sufix -an. DEX '98 DEX '09
  • Mitocan + sufix -că. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.