mecano- [At: DLR / E: fr mécano-] Element prim de compunere savantă care are sensul: 1-2 (Referitor la) mecanică (1). 3-4 (De) mecanism (1).

MECANO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „mecanic”, „de mecanică”. [Var. mecani-. / < fr. mécano-, it. mecano-, cf. gr. mechane – mașină].

MECANO- elem. „mecanic, mecanică”. (< fr. mécano-, cf. gr. mekhane, mașină)

MECANI- v. mecano-.

MECANO- „mecanic, mecanică”. ◊ gr. mekhane „născocire, invenție” > fr. mécano-, germ. mechano-, engl. id. > rom. mecano-. □ ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică și fiziologică a unui organ, determinată de cauze fizice externe; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor boli neuromusculare sau osteoarticulare prin gimnastică medicală, masaj sau aparate mecanice; ~termie (v. -termie), s. f., producere de căldură cu ajutorul exercițiilor fizice sau al masajului.

MECANO- Element de compunere care însemnează „mecanic” și care servește la formarea unor substantive ca mecanotehnică, și a unor adjective ca m e c a n o c h i m i c. - Izolat, prin analiză, din împrumuturi ca mecanoterapie.