17 definiții pentru maior
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
- argou (1)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MAIOR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĭor, germ. Major.
MAIOR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĭor, germ. Major.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
maior1 sm [At: NECULCE, L. 370 / V: (pop) ~iur / Vc: ~ule, (rar) maiore / Pl: ~i / E: rs майор, ger Major] 1 Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel. 2 Ofițer cu gradul de maior (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAIOR, maiori, s. m. Grad în armată, imediat superior gradului de căpitan; ofițer avînd acest grad. Maiorul nu lua seamă la acestea, C. PETRESCU, Î. II 131. ◊ General maior v. general.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAIOR s.m. Grad militar imediat superior gradului de căpitan; ofițer care are acest grad. [Cf. rus. maior, germ. Major].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAIOR s. m. grad militar imediat superior celui de căpitan. (< rus. maior, germ. Major)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MAIOR maiori m. Ofițer cu grad superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel. /<rus. maior, germ. Major
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maior m. ofițer superior care comandă un batalion (în infanterie), un divizion (în cavalerie sau artilerie). [Rus. și nemț. MAIOR]. V. Stat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*maĭór m. (fr. major, d. lat. májor, majóris, maĭ mare; rus. maĭór. V. major). Ofițer superior de gradu cel maĭ mic și însărcinat cu detaliile serviciuluĭ și cu administrațiunea și cu comanda unuĭ batalion saŭ divizion.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
maiur sm vz maior1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
maior s. m., pl. maiori; abr. mr.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
maior s. m., pl. maiori; abr. mr.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
maior s. m. (sil. -ior), pl. maiori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
maior (rang militar).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
maior (maiori), s. m. – Ofițer superior. Germ. Major, în parte prin intermediul rus. maior, cf. major. – Der. maiorie, s. f. (grad de maior); maioreasă, s. f. (nevasta maiorului).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a avea învoire de la maiorul Gărdescu expr. (mil.) a fugi din cazarmă sărind peste gard.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAlOR1 s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. Cf. NECULCE, L. 370. Mă rog, mă rog, arhon maiore. . . (a. 1816). KOTZEBUE, U. 16V/1, cf. BUDAi-DELEANU, LEX. În numărul lor să află Maiorul Martenchevici din reghementul Azof. AR (1829), 92/18, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Șeful de stat major, major Gramont (a. 1866). URiCARIUL, VII, 239. Comandantul unui polc se numea polcovnic (colonel), al unui batalion, maior, al unei roate, căpitan (a. 1893). ib. XXII, 439. Sub numele unui francez, maior în oastea șvedă. . . , plecă pe ascuns într-o noapte, spre a merge ca să se întîlnească cu regele sved. NEGRUZZI, S. I, 178. Dar maiorul nu lua seama la acestea. C. PETRESCU, Î. II, 131, cf. NOM. PROF. 71. ȘÍ-apoi maiorul nu-i nici el de capul lui. V. ROM. septembrie 1954, 11. De-ar da Dumnezeu un foc, Să arză Sibiiul tot, Să rămîie numai parii, Să să-nțepe generalii, Generalii și maiorii, Cari cătănesc ficiorii! JARNIK-BÎRSEANU, D. 296. Măi, maiore, spete late, Nu mi te temi că te-or bate? Nu te-or bate oștile, Te-or bate lacrimile. ȘEZ. II, 79, cf. BIBICESCU, P. P. 149, HODOȘ, P. P. 212, MAT. FOLK. 1084. Comandă, maiure, bine Pînă sînt pe lîngă tine. CIUAȘANU, V. 56, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. - Pl.: maiori. – Voc. și: (rar) maiore. – Și: (popular) maiúr s. m. – Din rus. майор, germ. Major.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAlUR s. m. v. maior1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
maior, maiorisubstantiv masculin
- 1. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Maiorul nu lua seamă la acestea. C. PETRESCU, Î. II 131. DLRLC
-
- comentariu mr. DOOM 2
etimologie:
- maĭor DEX '09 DEX '98 DN
- Major DEX '09 DEX '98 DN