livrea sf [At: HELIADE, L. B. III, 46/9 / V: (îvr) ~reie / Pl: ~ele, (îvr) ~ei / E: fr livrée, ger Livree] Uniformă împodobită cu galoane și fireturi, purtată de personalul de serviciu din marile hoteluri, din restaurante, din cluburi etc.

LIVREA, livrele, s. f. Haină de uniformă, împodobită de obicei cu galoane și fireturi, purtată în trecut de lacheii, portarii, ușierii, vizitiii etc. autorităților sau ai bogătașilor și demnitarilor. Trecu un echipaj demodat... cu valet în livrea și cu o doamnă bătrînă în costum anacronic. C. PETRESCU, C. V. 76. Cîțiva birjari rătăciți strîngeau burdufurile de la trăsuri, cu colțurile livrelei lor muscălești prinse în brîu. D. ZAMFIRESCU, R. 36. Iașul cu cinci zile mai înainte strălucitor de trăsuri, livrele, toalete, uniforme aurite... acum se zbuciuma. RUSSO, S. 29.

LIVREA s.f. Uniformă cu galoane și fireturi, purtată de lachei, de ușieri etc. [< fr. livrée].

LIVREA s. f. uniformă cu galoane și fireturi, purtată de personalul de serviciu din marile hoteluri și restaurante și din unele case particulare. (< fr. livrée)

LIVREA livrele f. înv. Uniformă (împodobită cu galoane și fireturi) purtată de ușieri, ospătari și lachei. [Art. livreaua; G.-D. livrelei; Sil. li-vrea] /<fr. livrée

livreà f. 1. haină particulară, în genere galonată, ce poartă servitorii unei case mari; 2. fig. semne exterioare și caracteristice: a purta livreaua mizeriei (= fr. livrée).

livreá f., pl. ele (fr. livrée, d. livrer, a preda, lat. liberare, a libera). Odinioară, în Francia, îmbrăcămintea pe care regiĭ și senioriĭ o procuraŭ oamenilor din suita lor și din care se derivă uniformele militare de astăzĭ. Astăzĭ, uniformă de lacheŭ orĭ de aprod.

livreie sf vz livrea

livrea (desp. li-vrea) s. f., art. livreaua, g.-d. art. livrelei; pl. livrele

livrea (li-vrea) s. f., art. livreaua, g.-d. art. livrelei; pl. livrele, art. livrelele

livrea s. f. (sil. -vrea), art. livreaua, g.-d. art. livrelei; pl. livrele

livrea (livrele), s. f. – Haină cu fireturi. Fr. livrée.