LA², la, s. m. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. la.

la² smi [At: VALIAN, V. / E: it la] (Muz) 1 A șasea notă din gama do major, considerată ca etalon în stabilirea exactă a sunetelor muzicale. 2 Semn care reprezintă această notă.

LA² s. m. invar. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. la.

LA² s. m. invar. (Muz.) Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare după care se acordă instrumentele sau se orientează cîntăreții pentru a găsi tonalitatea.

LA s.m. invar. (Muz.) 1. Treapta a șasea a gamei majore tip; sunetul și nota corespunzătoare. 2. Coarda sau clapa unui instrument care redă sunetul acestei note. [< it. la].

LA s. m. inv. (muz.) 1. treapta a șasea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet. (< it. la)

LA m. 1) A șasea treaptă din gama do major. 2) Sunetul și nota corespunzătoare. /<it. la

1) la m. (prima silabă a cuv. latin lábium, buză, cu care începe al treilea vers al imnuluĭ adresat sfîntuluĭ Ion Botezătoru: sólve pollúti lábii reátum, dezleagă păcatu buzeĭ profanate). Muz. A șaptea notă a gameĭ și semnu care o reprezentă.

la² (notă muzicală) s. m., pl. la

la² s. m., pl. la

la s. m. invar.

la, denumirea dată în solmizație* celei de a șaptea note din gama* diatonică (Do) în unele țări de limbă romanică. Apare prima dată la Guido D’Arezzo (sec. 11) și reprezintă prima silabă a versului al șaselea (labii reatum) dintr-un imn închinat Sf. Ioan Botezătorul. Corespunde denumirii literale a* din țările de limbi germ. Indică acordajul (1) unor instr. transpozitorii (în La – A) care sună cu un ton* plus un semiton* mai jos decât notele scrise pentru ele (ex.: cl.*, cornetul*). Nota cu frecvența* de 440 Hz este luată drept etalon pentru acordajul (2) instr. V. diapazon (5). În cadrul orch. simf., instr. se acordează după nota l., dată de ob.*, sau după cea dată de pian*, în cazul când acesta este solist.