interviu sn [At: SCÎNTEIA, 1947, nr. 743 / Pl: ~uri / E: eg interview] 1 Convorbire, difuzată în mass-media, între o personalitate politică sau culturală și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări în legătură cu diverse probleme (de actualitate). 2 (Ccr) Text al unui interviu (1). 3 (Soc) Convorbire a unui anchetator cu persoanele supuse unei cercetări sociologice. 4 Convorbire între un angajator și un candidat în vederea obținerii unui loc de muncă.

INTERVIU, interviuri, s. n. (Mai ales în construcție cu verbele «a da», «a lua») Convorbire a unui ziarist cu o personalitate politică sau culturală care își spune părerea asupra unor probleme la ordinea zilei sau privitoare la ramura sa de activitate, cu scopul ca ele să fie publicate (în presă); p. ext. textul convorbirii apărut în ziar. Am venit s-o văd pe Irina. Îmi trebuie cîteva date pentru un interviu. BARANGA, I. 158. – Pronunțat: -viu.

INTERVIU s.n. 1. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerea personalității în diverse probleme, în vederea difuzării prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii publicat în ziar. 2. Convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. [< engl., fr. interview].

INTERVIU s. n. 1. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii. 2. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. (< engl., fr. interview)

interviu s. n. Convorbire între conducătorul unei întreprinderi sau un reprezentant al acestuia și o persoană care urmează să se angajeze la acea întreprindere ◊ „Interviul și testul de angajare vor avea loc [...] la sediul societății.” R.l. 31 VIII 92 p. 5. ◊ „Revista «22» scoate la concurs următoarele posturi: procesare text, secretariat, difuzare/publicitate. Interviuri [...] la sediul din Calea Victoriei 120.” ◊ „22” 2/96 p. 16 (din fr., engl. interview; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

INTERVIU ~ri n. 1) Convorbire în decursul căreia un jurnalist pune întrebări unei persoane asupra unui subiect cu intenția de a publica în presă sau de a difuza la radio, televiziune această convorbire. 2) Textul unei astfel de convorbiri (publicat în presă sau difuzat la radio, televiziune). /<engl., fr. interview

interviu-document s. n. Interviu cu valoare de document ◊ „Interviu-document [Titlul unui articol în care se vorbește despre un interviu luat regelui Mihai I]” R.l. 12 V 90 p. 1 (din interviu + document)

interviu-fulger s. m. Interviu luat rapid ◊ „[...] le-au consemnat într-un interviu-fulger.” Cont. 1 IX 67 p. 7. ◊ „Un interviu-fulger cu conducătorul expediției.” R.l. 10 II 74 p. 3 (din interviu + fulger, după fr. interview-éclair; DMN 1970; A. Giurescu M.C. 33)

reportaj-interviu s. n. Material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului ◊ „Unul din ultimele numere ale revistei «Esquire» publică [...] un reportaj-interviu cu prolificul scriitor american Tennessee Williams.” Cont. 17 XII 71 p. 10. ◊ „[...] iugoslavul B.K., membru în biroul F.I.D.E., a realizat un reportaj-interviu în care «personajul central K [...] face unele mărturisiri interesante».” Săpt. 15 III 74 p. 14. ◊ „Reportajul-poem și reportajul-monografic, reportajul-eseu și reportajul anchetă, reportajul-evocare și reportajul-dialog, reportajul-interviu și reportajul sociologic, iată numai câteva din tipurile de reportaje prezente.” R.lit. 28 XI 74 p. 17 (din reportaj + interviu)

interview n. (cit. interviu), întrevedere cu un ziarist.

*interviev n., pl. urĭ saŭ și e (engl. interview, pron. intörviu, din fr. entrevue, întrevedere). Vizită făcută, de ordinar de un ziarist, uneĭ persoane însemnate saŭ convorbire avută orĭ-unde cu ĭa în privința uneĭ chestiunĭ importante: a solicita de la cineva (saŭ cuĭva), a lua cuĭva un interviev. – Se scrie și interview.

interviu s. n., art. interviul; pl. interviuri

interviu s. n., art. interviul; pl. interviuri

interviu s. n., art. interviul; pl. interviuri

interviu, pl. interviuri

interviu, interviuri s. n. (intl.) declarație dată la poliție, la procuratură sau în fața instanței de judecată.