opțiuni
  • info

14 definiții pentru încot

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: incot s. n.] – Et. nec.

ÎNCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: incot s. n.] – Et. nec.

încot sn [At: CREANGĂ, A. 40 / V: in~ / Pl: ~e / E: inc + -ot] (Îvr) Chicot.

ÎNCOT, încote, s. n. Chicot. Nici noaptea să nu mă pot odihni de încotele voastre? CREANGĂ, A. 40.

INCOT s. n. v. încot.

incot sn vz încot

incot n. Mold. sbeguire: nici noaptea nu mă pot odihni de incotele voastre CR. [V. inc].

íncot și încot n., pl. e (vsl. enkotŭ [Bărb. Ind. 251]. V. inc, hinc, hihot). Nord. Hihot.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încot/incot (reg.) s. n., pl. încote/incote

încot/incot s. n., pl. încote/incote

!incot (reg.) s. n., pl. incote

incot v. încot

incot s. n., pl. incote

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCOT s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit.

încot s. v. CHICOT. CHICOTEALĂ. CHICOTIRE. CHICOTIT.

Intrare: încot
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încot
  • ‑ncot
  • încotul
  • încotu‑
  • ‑ncotul
  • ‑ncotu‑
plural
  • încote
  • ‑ncote
  • încotele
  • ‑ncotele
genitiv-dativ singular
  • încot
  • ‑ncot
  • încotului
  • ‑ncotului
plural
  • încote
  • ‑ncote
  • încotelor
  • ‑ncotelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incot
  • incotul
  • incotu‑
plural
  • incote
  • incotele
genitiv-dativ singular
  • incot
  • incotului
plural
  • incote
  • incotelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încot, încotesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.