implementare sf [At: DN³ / Pl: ~tări / E: implementa] (Liv) 1 Punere în funcțiune Si: (rar) implementat¹ (1). 2 Îndeplinire. 3 Realizare. 4 Aplicare. 5 Integrare.

IMPLEMENTARE s.f. Acțiunea de a implementa și rezultatul ei. [< implementa].

implementare s. f. (livr.) Introducere ◊ „Flexibilitate în gândire și acțiune pentru implementarea progresului tehnologic” R.l. 23 VI 78 p. 5. ◊ „Alternativa dumneavoastră la discursul festivist – cu care eram obișnuiți – a fost limbajul insolit: de pe «culmile dezvoltării» am trecut direct la «implementare» – festivizarea unui cuvânt, riscând să devie lustruit ca lemnul de atâta utilizare.” D. 1218 III 93 p. 5; v. și Cont. 18 XII 81 p. 11, R.l. 31 I 92 p.1; v. și inventică (din implementa, după engl. implementation; Th. Hristea în R.lit. 18/78 p. 19, T. Slama-Cazacu în R.lit. 1622 XII 93 p. 12; DN3)

implementare s. f., g.-d. art. implementării; pl. implementări

*implementare s. f., g.-d. art. implementării; pl. implementări

implementare s. f., pl. implementări

IMPLEMENTARE s. v. introducere.