17 definiții pentru hăndrălău
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂNDRĂLĂU, hăndrălăi, s. m. (Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla hăndrălău = a umbla de colo până colo fără nicio treabă; a hoinări. [Var.: handralău s. m.] – Cf. magh. vándorló.
hăndrălău sm vz handralău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂNDRĂLĂU s. m. V. handralău.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂNDRĂLĂU s. m. v. handralău.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HANDRALĂU s. m. v. hăndrălău.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
handralău sm [At: ȘEZ. VII, 153 / V: ~răl~, hăndrăl~, hondrăl~ / Pl: ~ăi / E: handră + -ălău] 1 Flăcău la vârsta însurătorii Cf (reg) handraleț, (reg) harhatău, (reg) hătălău. 2 Amant. 3 (Îe) A umbla ~ A umbla încoace și încolo fără rost.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
handrălău sm vz handralău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hondrălău sm vz handralău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HANDRALĂU, handralăi, s. m. (Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla handralău = a umbla de colo până colo fără nici o treabă; a hoinări. [Var.: hăndrălău s. m.] – Cf. magh. vándorló.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HANDRALĂU, handralăi, s. m. (Depreciativ) Flăcău. Pe ici-colea s-anină printre acești mici și cîte-un handralău de cei mari. ȘEZ. III 179. ◊ Expr. A umbla handralău = a umbla de colo pînă colo fără nici o treabă. – Variantă: hăndrălău (PAS, Z. III 251, M. I. CARAGIALE, C. 85) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HANDRALĂU ~i m. pop. Tânăr care manifestă interes exagerat față de fete; hătălău. /cf. ung. vándorló
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nandralău m. Mold. ștrengar: vrai să te bușească cei nandralăi prin omăt? CR. [Fuziune din un (h)andralău, de origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
handralăŭ și -năŭ (Munt.) și handraléț (Munt. est. Mold.) m. (ung. vándorló, d. germ. wanderer, călător. V. vindireŭ). Iron. Hatalăŭ, nandraș, amant (maĭ ales al servitoarelor și altor femeĭ din popor). V. hojmalăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hăndrălău (pop.) s. m., art. hăndrălăul; pl. hăndrălăi, art. hăndrălăii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!hăndrălău (pop.) s. m., art. hăndrălăul; pl. hăndrălăi, art. hăndrălăii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
handralău s. m. (sil. -lău), art. handralăul; pl. handralăi, art. handralăii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hăndrălău, hăndrălăi, (handralău), s.m. – (reg.) 1. Hoinar. 2. Flăcău care umblă după fete. – Cf. magh. vándorló „migrator” (DEX) < germ. Wanderer „călător” (Scriban); din handră „zdreanță” + suf. -ălău (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
hăndrălău, hăndrălăisubstantiv masculin
-
- Pe ici-colea s-anină printre acești mici și cîte-un handralău de cei mari. ȘEZ. III 179. DLRLC
- A umbla hăndrălău = a umbla de colo până colo fără nicio treabă. DEX '09 DLRLCsinonime: hoinări
-
etimologie:
- vándorló DEX '98 DEX '09