17 definiții pentru hăndrălău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂNDRĂLĂU, hăndrălăi, s. m. (Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla hăndrălău = a umbla de colo până colo fără nicio treabă; a hoinări. [Var.: handralău s. m.] – Cf. magh. vándorló.

HĂNDRĂLĂU s. m. V. handralău.

handralău sm [At: ȘEZ. VII, 153 / V: ~răl~, hăndrăl~, hondrăl~ / Pl: ~ăi / E: handră + -ălău] 1 Flăcău la vârsta însurătorii Cf (reg) handraleț, (reg) harhatău, (reg) hătălău. 2 Amant. 3 (Îe) A umbla ~ A umbla încoace și încolo fără rost.

HANDRALĂU, handralăi, s. m. (Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla handralău = a umbla de colo până colo fără nici o treabă; a hoinări. [Var.: hăndrălău s. m.] – Cf. magh. vándorló.

HANDRALĂU, handralăi, s. m. (Depreciativ) Flăcău. Pe ici-colea s-anină printre acești mici și cîte-un handralău de cei mari. ȘEZ. III 179. ◊ Expr. A umbla handralău = a umbla de colo pînă colo fără nici o treabă. – Variantă: hăndrălău (PAS, Z. III 251, M. I. CARAGIALE, C. 85) s. m.

HANDRALĂU ~i m. pop. Tânăr care manifestă interes exagerat față de fete; hătălău. /cf. ung. vándorló

nandralău m. Mold. ștrengar: vrai să te bușească cei nandralăi prin omăt? CR. [Fuziune din un (h)andralău, de origină necunoscută].

handralăŭ și -năŭ (Munt.) și handraléț (Munt. est. Mold.) m. (ung. vándorló, d. germ. wanderer, călător. V. vindireŭ). Iron. Hatalăŭ, nandraș, amant (maĭ ales al servitoarelor și altor femeĭ din popor). V. hojmalăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hăndrălău (pop.) s. m., art. hăndrălăul; pl. hăndrălăi, art. hăndrălăii

!hăndrălău (pop.) s. m., art. hăndrălăul; pl. hăndrălăi, art. hăndrălăii

handralău s. m. (sil. -lău), art. handralăul; pl. handralăi, art. handralăii

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hăndrălău, hăndrălăi, (handralău), s.m. – (reg.) 1. Hoinar. 2. Flăcău care umblă după fete. – Cf. magh. vándorló „migrator” (DEX) < germ. Wanderer „călător” (Scriban); din handră „zdreanță” + suf. -ălău (MDA).

Intrare: hăndrălău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăndrălău
  • hăndrălăul
  • hăndrălău‑
plural
  • hăndrălăi
  • hăndrălăii
genitiv-dativ singular
  • hăndrălău
  • hăndrălăului
plural
  • hăndrălăi
  • hăndrălăilor
vocativ singular
  • hăndrălăule
plural
  • hăndrălăilor
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • handralău
  • handralăul
  • handralău‑
plural
  • handralăi
  • handralăii
genitiv-dativ singular
  • handralău
  • handralăului
plural
  • handralăi
  • handralăilor
vocativ singular
  • handralăule
plural
  • handralăilor
hondrălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
handrălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hăndrălău, hăndrălăisubstantiv masculin

  • 1. depreciativ Flăcău care umblă după fete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe ici-colea s-anină printre acești mici și cîte-un handralău de cei mari. ȘEZ. III 179. DLRLC
    • chat_bubble (și) adverbial A umbla hăndrălău = a umbla de colo până colo fără nicio treabă. DEX '09 DLRLC
      sinonime: hoinări
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.