11 definiții pentru hohot

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns. ◊ Expr. A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecou). – Cf. rus. hohot.

HOHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns. ◊ Expr. A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecou). – Cf. rus. hohot.

hohot sn [At: GORJAN, H. IV, 29/19 / Pl: ~e / E: rs хохот cf chicot] 1-2 Izbucnire zgomotoasă (de râs sau) de plâns. 3-4 (Îe) A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) A plânge (sau a râde) foarte tare. 4-5 (Fig) Zgomot puternic (cu ecou).

HOHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de rîs sau de plîns. Hohotul se domolește Și Toader așa vorbește. DEȘLIU, M. 25. Publicul rîde înainte cu un hohot colosal. CARAGIALE, O. III 8. Demonii rîseră; o, ce de hohote! BOLINTINEANU, O. 74. Mi se părea că aud din vreme în vreme un hohot lung și răsunător deasupra capului meu. ALECSANDRI, O. P. 260. ◊ Fig. Stau și ascult:... Hohotul, geamătul Vîntului crud. LESNEA, I. 65. Și plopii rari vîjîie-n vînt, Scot hohote parcă să-mi spună În rîs ce nemernică sînt! COȘBUC, P. I 65. ◊ (Determinat prin «de rîs» sau «de plîns») Ducînd cu violență mîna la ochi, izbucni într-un hohot de plîns înăbușit. ARGHEZI, P. T. 43. Deodată Neagu tresări; își auzise numele rostit într-un hohot de rîs. BART, E. 211. Slobozi un hohot de rîs azvîrlind arma. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ Expr. A rîde (sau a plînge) cu hohot (sau cu hohote) = a rîde (sau a plînge) foarte tare, zgomotos. Plîngea cu hohote. DUMITRIU, N. 42. Plînse cu hohote, să-și răcorească inima. MIRONESCU, S. A. 52. Plecîndu-și fața pe mîna ei aspră, plînse cu hohot. VLAHUȚĂ, O. A. 379. Rîd cu hohot de nepriceperea și slăbăciunea lor. CREANGĂ, P. 190. ◊ (Metaforic) Călătorul soare Rîdea cu hohot repetat. COȘBUC, P. I 124. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecouri). Un trăsnet frînge cu hohot repetat Un brad din fața casei. COȘBUC, P. I 258.

HOHOT ~e n. 1) Sunet puternic, prelung și răsunător, produs de cineva când izbucnește în râs sau în plâns. ◊ A râde (sau plânge) cu ~e a râde (sau a plânge) foarte tare. 2) Râs sau plâns însoțit de astfel de sunete. /v. a hohoti

hohot n. râs sau plâns sgomotos. [Slav. HOHOTŬ].

hóhot n., pl. e (rudă cu rus. hóhot, pol. chychot, chechot, ung. hahota, turc. kahkaha, lat. cachinnus. V. hihot, harhat). Mare exploziune de rîs orĭ de plîns: a rîde, a plînge cu hohot (saŭ hohote), a exploda în hohote de rîs, de plîns.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hohot s. n., pl. hohote (și: în ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de plâns.) 2. sughiț. (Plâns cu ~e.)

HOHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de plîns.) 2. sughiț. (Plîns cu ~e.)

Intrare: hohot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hohot
  • hohotul
  • hohotu‑
plural
  • hohote
  • hohotele
genitiv-dativ singular
  • hohot
  • hohotului
plural
  • hohote
  • hohotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hohot, hohotesubstantiv neutru

  • 1. Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hohotul se domolește Și Toader așa vorbește. DEȘLIU, M. 25. DLRLC
    • format_quote Publicul rîde înainte cu un hohot colosal. CARAGIALE, O. III 8. DLRLC
    • format_quote Demonii rîseră; o, ce de hohote! BOLINTINEANU, O. 74. DLRLC
    • format_quote Mi se părea că aud din vreme în vreme un hohot lung și răsunător deasupra capului meu. ALECSANDRI, O. P. 260. DLRLC
    • format_quote Ducînd cu violență mîna la ochi, izbucni într-un hohot de plîns înăbușit. ARGHEZI, P. T. 43. DLRLC
    • format_quote Deodată Neagu tresări; își auzise numele rostit într-un hohot de rîs. BART, E. 211. DLRLC
    • format_quote Slobozi un hohot de rîs azvîrlind arma. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
    • format_quote figurat Stau și ascult:... Hohotul, geamătul Vîntului crud. LESNEA, I. 65. DLRLC
    • format_quote figurat Și plopii rari vîjîie-n vînt, Scot hohote parcă să-mi spună În rîs ce nemernică sînt! COȘBUC, P. I 65. DLRLC
    • 1.1. figurat Zgomot puternic (cu ecou). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un trăsnet frînge cu hohot repetat Un brad din fața casei. COȘBUC, P. I 258. DLRLC
    • chat_bubble A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Plîngea cu hohote. DUMITRIU, N. 42. DLRLC
      • format_quote Plînse cu hohote, să-și răcorească inima. MIRONESCU, S. A. 52. DLRLC
      • format_quote Plecîndu-și fața pe mîna ei aspră, plînse cu hohot. VLAHUȚĂ, O. A. 379. DLRLC
      • format_quote Rîd cu hohot de nepriceperea și slăbăciunea lor. CREANGĂ, P. 190. DLRLC
      • format_quote metaforic Călătorul soare Rîdea cu hohot repetat. COȘBUC, P. I 124. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.