12 definiții pentru hală (reg.)
din care- explicative (6)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HALĂ2, hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din sb., bg. hala.
hală2 sf [At: ANON. CAR. / V: ală[1] / Pl: ~le / E: srb hala] 1 (Reg) Uragan. 2 (Reg) Vijelie. 3 (Înv) Faptă care îngrozește. 4 (Înv) Monstru. 5 (Euf; lpl) Iele. 6 (îrg) Om mâncăcios. 7 (Reg) Animal sălbatic (de pradă).
- Variantă consemnată ca intrare principală cu definiție proprie. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HALĂ2, hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din scr., bg. hala.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hală f. V. ală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) hálă f., pl. e (bg. sîrb. hala, zmeŭ din poveștĭ). Vest. Monstru, dihanie, namilă (V. buzguzoĭ). Vijălie. – În Mold. sud a da hala (adv.), a da ĭama, a prăda tot.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ală f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hală s. f., g.-d. art. halei; pl. hale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hală (clădire, arătare, monstru) s. f., g.-d. art. halei; pl. hale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!ală s. f., g.-d. art. alei; pl. ale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
hale (păsări) (reg.) s. f.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hale (păsări de curte) s. f. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hală (hale), s. f. – 1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 și 106; DAR). – Der. haliță, s. f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s. f. (pasăre de pradă); holă, s. f. (Trans., cîine).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |