18 definiții pentru ghioc (melc)
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
- argou (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHIOC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea).
ghioc2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 3/2 / Pl: ~uri / E: lat coclea, -am cf găușel] 1 Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea). 2 (Prc) Cochilia ghiocurilor (1), întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. 3 (Înv; îe) A pune (cuiva) ~ la ureche A înșela pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIOC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (= cochlea).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GHIOC2, ghiocuri, s. n. Scoica albă și lucioasă a unui melc de mare (Cypraea moneta). Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23. Mi-e inima ca un ghioc Ce-a strins în el tot cîntul vieții. TOMA, C. V. 35. ◊ Expr. Alb ca ghiocul = alb strălucitor, imaculat. Cămeașa... va face-o albă ca ghiocul. SBIERA, P. 45. Trei călușei am furat... Unu negru ca corbu, Unu alb ca ghiocu. ȘEZ. V 91. ♦ Scoică întrebuințată pentru a face pretinse preziceri asupra viitorului și soartei cuiva. (Atestat în forma de pl. ghioci) Pune-ți în părul tău negru ghioci în loc de flori, ca să am de unde lua unul, spre a-ți gîci. HOGAȘ, M. N. 28. ◊ A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici cu ajutorul ghiocului. Frunză verde busuioc, Mi-a cătat maica-n ghioc Și mi-a spus că mă mărit, Cu-un flăcău nepomenit. ȘEZ. VIII 28. – Pronunțat: ghi-oc. – Pl. și: (s. m.) ghioci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIOC ~uri n. 1) Melc de mare cu cochilia ovală, albă și lucioasă. 2) Cochilia acestui melc folosită ca podoabă sau pentru ghicit. * A da cu ~ul (sau a căuta (cuiva) în ~) a ghici cu ghiocul. /<lat. cloca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghioc n. 1. specie de melc de mare (Cyprea moneta): țăranii îl atârnă de gâtul și de mâinile copiilor; 2. scoică albă cu care țigăncile pretind a ghici viitorul: a da cu ghiocul, a căuta în ghioc. [V. ghioacă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) ghioc (est) și ghĭoc (vest) m. (d. ghioace, găoace). Un fel de melc marin (mare cît un oŭ de curcă și pestriț ca o blană de jaguar) care servea odinioară ca monetă în estu și sudu Asiiĭ și’n Africa, ĭar la noĭ îl întrebuințează Țigancele la ghicit (cypraea[1] moneta). Trans. Orbita ochĭuluĭ (în descîntece). V. melc. corectat(ă)
- În original: clypaea moneta, evident greșit. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ghioc1 (albăstrea) s. m., pl. ghioci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghioc2 (melc) s. n., pl. ghiocuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghioc2 (melc) s. n., pl. ghiocuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghioc (zool. ) s. n., pl. ghiocuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ghioc (-ci), s. m. – Scoică marină a moluștei denumite Cypraea moneta, apreciată pentru albeața ei și pentru folosirea pe care i-o dau țigăncile ghicitoare, care pretind că află viitorul ascultînd zgomotul din interiorul scoicii. – Var. ghioacă. Lat. căvum „gaură”, al cărui rezultat *gău, cf. găoace, a primit apoi suf. -oc. Este dublet simplu al lui găoace. Alternarea fonetismului se explică poate printr-o intenție expresivă, care ar fi apropiat acest cuvînt de rădăcina ghiolc-, care indică zgomotul unui lichid într-un recipient închis, și al cărui sens coincide în parte cu cel de ghioc, cf. ghiolcăi. A fost considerat der. din sl. glogŭ (Cihac, II, 129); din lat. gullioca „coajă verde de nucă” (Cihac, II, 333; Philippide, 99; Pascu, I, 95); sau din lat. cochlea, prin intermediul unei metateze *cloca (Pușcariu 718; REW 2011; DAR, cf. împotrivă Densusianu, Rom., XXXIII, 279), cf. it. chiocca „țeastă” (Battisti, II, 904), sassar. ciogga, logud. gioga. Der. ghiocel, s. m. (scoică; floare, aișor, Galanthus nivalis); desghioca, vb. (a scoate boabele, a curăța de coajă); ghioș, adj. (Mold., alb), de la ghioci, cu pronunțarea mold. Identitatea lui ghioc cu ghiocel este evidentă atît datorită culorii comune, cît și folosirii lui ghiocel „scoică” (cf. Pușcariu, Diminutiv., 171); totuși, Lexiconul de la Buda, urmat de Diez, Gramm., I, 197, pleca de la lat. glaucium, și Philippide, Principii, 38, de la lat. *glaucĕllus. Pentru desghioca, a cărui der. este normală, pe baza lui ghioc „coajă” (sens neatestat, dar care apare pentru găoace), Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 275 pleca de la lat. cauca, și Candrea, Rom., XXXVI, 325, de la un lat. *disglubĭcāre (cf. împotrivă REW 2011). – Cf. găoace, gaură, sgău.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ghioc, ghiocuri s. n. (er.) vulvă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a i-o pune în ghioc (unei femei) expr. (pop.) a avea contact sexual cu o femeie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se da în ghioc expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se uita în ghioc expr. (d. bărbați) a se masturba.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-i sparge (cuiva) ghiocul expr. (er. – d. bărbați) a avea un contact sexual brutal.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
linguriță la ghioc expr. (er.) cuniliție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ghioc, ghiocurisubstantiv neutru
- 1. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea). DEX '09
- 1.1. Cochilia acestor melci, folosită ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. DEX '09 DLRLC
- Nu mai răsună în voi ca-ntr-un ghioc Povestea minunată a prunciei? BENIUC, V. 23. DLRLC
- Mi-e inima ca un ghioc Ce-a strins în el tot cîntul vieții. TOMA, C. V. 35. DLRLC
- Pune-ți în părul tău negru ghioci în loc de flori, ca să am de unde lua unul, spre a-ți gîci. HOGAȘ, M. N. 28. DLRLC
- Alb ca ghiocul = alb strălucitor, imaculat. DLRLC
- Cămeașa... va face-o albă ca ghiocul. SBIERA, P. 45. DLRLC
- Trei călușei am furat... Unu negru ca corbu, Unu alb ca ghiocu. ȘEZ. V 91. DLRLC
-
- A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Frunză verde busuioc, Mi-a cătat maica-n ghioc Și mi-a spus că mă mărit, Cu-un flăcău nepomenit. ȘEZ. VIII 28. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- *cloca (= cochlea). DEX '09 DEX '98