garnizoană sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 255 / V: (înv) ~on sn, ~onă / E: fr garnison] 1 Unitate sau ansamblu de unități militare stabilite într-o localitate sau, pe timp de război, într-un loc întărit pentru a-l apăra. 2 (Pex) Orașul, locul sau clădirea unde este stabilită o garnizoană (1). 3 Conducere a unei garnizoane (1). 4 (Îe) A fi în (sau la) ~, ori a avea ~na în (sau la) A face parte din trupele unei garnizoane (1). corectat(ă)

GARNIZOANĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități sau instituții militare stabilite într-o localitate; p. ext. localitatea în care sînt stabilite aceste unități. [Romanii] creează provincia Moesia... și stabilesc acolo puternice garnizoane. IST. R.P.R. 36. ÎI știam undeva, mutat dintr-o garnizoană în alta. C. PETRESCU, S. 121. La Vidin furăm primiți de soldații de garnizoană, ce ne prezentară armele. BOLINTINEANU, O. 266. ◊ A fi în garnizoană sau a avea garnizoană (undeva) = a face parte din trupele stabilite într-o localitate. Astă-noapte am venit de la București, unde am fost în garnizoană. ALECSANDRI, T. 1222. 2. Conducere a unei garnizoane (1). A doua zi s-a primit la garnizoană o serie de reclamații asupra isprăvilor de peste noapte. BART, E. 204. Trec Dunărea la Orșova și se predau în mîna garnizoanei turcești. GHICA, A. 739.

GARNIZOANĂ s.f. 1. Trupă stabilită într-un anumit loc pentru a-l întări, pentru a-l ocupa etc. ♦ Unitățile militare dintr-o localitate. ♦ Localitate unde sunt stabilite unități militare. 2. Organele de conducere ale unei garnizoane (1). [< fr. garnison].

GARNIZOANĂ s. f. 1. trupă stabilită într-un anumit loc pentru a-l întări, pentru a-l ocupa etc. ◊ unitățile militare dintr-o localitate; însăși localitatea. 2. organele de conducere ale unei garnizoane (1). (< fr. garnison)

GARNIZOANĂ ~e f. 1) Totalitate a unităților și instituțiilor militare stabilite într-o localitate. 2) Localitate unde sunt instalate aceste unități. 3) Organ de conducere al unor astfel de unități. [G.-D. garnizoanei] /<fr. garnison

garnizoană f. 1. trupe așezate într’o fortăreață; 2. locul de ședere al acelor trupe.

garnizon sn vz garnizoană

garnizonă sf vz garnizoană

*garnizónă și -zoánă (oa dift.) f., pl. e (fr. garnison, d. garnir, a garnisi). Trupe puse undeva p. apărare saŭ numaĭ ca să stea acolo. Oraș saŭ sediŭ al unor trupe: garnizoana Galațĭ.

garnizoană s. f., g.-d. art. garnizoanei; pl. garnizoane

garnizoană s. f., g.-d. art. garnizoanei; pl. garnizoane

garnizoană s. f., g.-d. art. garnizoanei; pl. garnizoane

garnizoană, -ne.