19 definiții pentru gardină

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GARDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel.

GARDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel.

gardină sf [At: POLIZU / V: ~den, ~din sn / Pl: ~ni, ~ne / E: ger Gargel] 1 Șanț la capătul doagelor, în care se fixează fundul butoiului. 2 (Buc; pex) Porțiune de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 3 (Pex) Ghizdul fântânii Si: butălău, colac. 4 (Înv; îs) ~na pădurii Marginea pădurii. 5 (Rar) Borul pălăriei.

GARDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi și în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă cuprinsă între capătul ei de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Uneori la pl. cu valoare de sg.) Borul pălăriei. De sub gardinile pălăriei negre... se scurgeau, pe fruntea-i arămie, dîre subțiri de sudoare. V. ROM. mai 1953, 93. În barba neagră îi alunecau stropii de ploaie din gardina spartă a pălăriei. CAMILAR, N. II 239.

GARDINĂ ~i f. 1) (la butoaie) Șănțuleț transversal la capetele doagelor în care se fixează fundul. 2) Porțiunea de doagă cuprinsă între capătul ei de sus și șănțulețul transversal. 3) rar Bor la pălărie. /<germ. Gargel

gardină f. scobitură de doage în care intră fundul vasului. [Origină necunoscută].

gárdin n., pl. e, și gárdină f., pl. ĭ (d. gard, adică „îngrăditură”). Șanțu făcut la capătu doagelor ca să intre fundu. – În Trans. și „margine”: gardina uneĭ pădurĭ, uneĭ pălăriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gardină s. f., g.-d. art. gardinii; pl. gardini

gardină s. f., g.-d. art. gardinii; pl. gardini

gardină s. f., g.-d. art. gardinii; pl. gardini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gardină (-ne), s. f. – Șănțuleț la doagele unui butoi în care se fixează fundul sau capacul. Origine obscură. După Tiktin și DAR, din germ. Gargel, Gergel (REW 3568), dar der. nu este clară. Scriban se gîndește la o der. de la gard.Der. gărdina, vb. (a face gardine de butoi); gărdinar, s. m. (unealtă de dogărie pentru făcut gardine); desgărdina, vb. (a desface un butoi).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gardină, gardine, s.f. – (reg.) 1. Șanțul circular făcut la capetele interne ale doagelor unui butoi. 2. Gardul confecționat din lemn ce împresoară o fântână la partea superioară (ALRRM, 1971: 285). – Din germ. Gargel (Tiktin, cf. DER; DEX, MDA); din gard „împrejmuire” (< alb. gardh, sl. gradǔ) + suf. -ină (Scriban); cuv. autohton, cf. alb. gardhen < i.-e. *ger-d- / gard > gardin-, conservând sensul arhaic i.-e. „incizie, crestătură” (Russu, 1970). Cuv. rom. > magh. gárgyina (Bakos, 1982).

gardină, -e, s.f. – Gardul confecționat din lemn ce împresoară o fântână la partea superioară (ALR 1971: 285) – Din gard „împrejmuire” (< alb. gardh, sl. gradǔ) + -ină; Cuv. rom. preluat în magh. (gárgyina) (Bakos 1982).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gardină, gardine. s. f. (intl.) acoperire, alibi.

Intrare: gardină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gardină
  • gardina
plural
  • gardini
  • gardinile
genitiv-dativ singular
  • gardini
  • gardinii
plural
  • gardini
  • gardinilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garden
  • gardenul
  • gardenu‑
plural
  • gardene
  • gardenele
genitiv-dativ singular
  • garden
  • gardenului
plural
  • gardene
  • gardenelor
vocativ singular
plural
gardin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gardină, gardinisubstantiv feminin

  • 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. rar Borul pălăriei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De sub gardinile pălăriei negre... se scurgeau, pe fruntea-i arămie, dîre subțiri de sudoare. V. ROM. mai 1953, 93. DLRLC
    • format_quote În barba neagră îi alunecau stropii de ploaie din gardina spartă a pălăriei. CAMILAR, N. II 239. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.