9 definiții pentru garantare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GARANTARE s. f. Faptul de a garanta. – V. garanta.
GARANTARE s. f. Faptul de a garanta. – V. garanta.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
garantare sf [At: LEG. EC. PL. 145 / Pl: ~tări / E: garanta] 1 Asumare a răspunderii cu propria avere că datoria făcută de altcineva va fi achitată conform obligațiilor stabilite. 2 Asigurare dată cuiva că va avea ceva. 3 Responsabilitate față de valoarea, de calitatea unui obiect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GARANTARE s. f. Faptul de a garanta; asigurare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GARANTARE s.f. Acțiunea de a garanta. [< garanta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
garantare s. f., g.-d. art. garantării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
garantare s. f., g.-d. art. garantării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
garantare s. f., g.-d. art. garantării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GARANTARE s. asigurare, (pop.) chezășuire, (înv.) siguripsire. (~ libertăților democratice.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GARANTARE s. asigurare, (pop.) chezășuire, (înv.) siguripsire. (~ libertăților democratice.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
garantare, garantărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a garanta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: asigurare chezășuire siguripsire
etimologie:
- garanta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.