GALIOTĂ, galiote, s. f. Corabie ușoară, cu fundul plat și cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. galiote.

galiotă sf [At: DEX / V: ~ot sn / Pl: ~te / E: fr galiote] Corabie de pescuit cu fundul plat și două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi.

GALIOTĂ, galiote, s. f. Corabie ușoară de pescuit, cu fundul plat și de obicei cu două catarge, folosită în trecut îndeosebi de olandezi. [Pr.: -li-o-] – Din fr. galiote.

GALIOTĂ s.f. v. galiot.

GALIOTĂ s. f. navă mică (de război) cu vele, cu fundul plat și două catarge. (< fr. galiote)

GALIOTĂ ~e f. Corabie mică, de obicei cu două catarge și cu fund plat, folosită pentru pescuit. /<fr. galiote

galiot sn vz galiotă

GALIOT s.n. Corabie ușoară cu pînze. [Pron. -li-ot, var. galiotă s.f. / < fr. galiote].

galiotă (desp. -li-o-) s. f., g.-d. art. galiotei; pl. galiote

galiotă (-li-o-) s. f., g.-d. art. galiotei; pl. galiote

galiotă s. f. (sil. -li-o-), pl. galiote

GALIÓTĂ (< fr.) s. f. 1. Corabie ușoară cu două catarge, folosită n sec. 18. 2. Navă de război cu vele (sec. 18-19), având la provă un mortier.