20 de definiții pentru galimatias

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GALIMATIAS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuză. [Pr.: -ti-as. Acc. și: galimatias.Var.: galimatie s. f.] – Din fr. galimatias.

galimatias sns [At: MAIORESCU, CR. I, 373 / V: (înv) ~ie[1] sf / P: ~ti-as / E: fr galimatias] Vorbire sau scriere confuză. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GALIMATIAS s. n. Vorbire sau scriere încurcată, confuză. [Pr.: -ti-as.Var.: galimatie s. f.] – Din fr. galimatias.

GALIMATIAS s. n. Vorbire sau scriere confuză, încurcată, de neînțeles. – Pronunțat: -ti-as.

GALIMATIAS s.n. Vorbire sau scriere confuză, greoaie. [Pron. -ti-as, var. galimatie, galimație, s.f.. / < fr. galimatias].

GALIMATIAS s. n. vorbire, scriere confuză, ininteligibilă, greoaie. (< fr. galimatias)

galimatias s. n. Vorbire sau scriere confuză, greoaie ◊ „[...] în final, [descoperă] într-o fițuică de scandal un «poem» agramat, lipsit de sens, un galimatias oribil, semnat cu propriul său nume de poet consacrat.” R.lit. 2 II 84 p. 22 (din fr. galimatias; DEX, DN3)

GALIMATIAS n. Vorbire sau scriere confuză, încurcată. [Sil. -ti-as] /<fr. galimatias

GALIMATIE s. f. v. galimatias.

GALIMATIE s. f. v. galimatias.

GALIMATIE, galimatii, s. f. Vorbire sau scriere confuză. [Var.: galimatias s. n.] – Fr. galimatias

galimatie f. vorbire încurcată, confuză și seacă (= fr. galimatias).

*galimatíe f. (fr. galimatias, care ar veni de aci: în evu mediŭ, doctoriĭ în teologie care ĭeșeaŭ de la universitatea din Paris se numeaŭ pe lat. galli, cocoșĭ, și disputaŭ foarte mult. Pin anal. cu cuv. crestomatie, s’a zis în glumă gallimathia, știință de cocoș, care cuv., din cauza ĭubiriĭ de dispută, a ajuns la înț. actual. După Șăin. galimatia ar fi le pays des Gavaches, țara muntenilor din Pirineĭ, ZRPh. 1924, 472). Discurs, convorbire, scriere saŭ afacere foarte confuză.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

galimatias (livr.) (desp. -ti-as) s. n.

!galimatias (livr.) (-ti-as) s. n.

galimatie s. f., art. galimatia, g.-d. art. galimatiei; pl. galimatii

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GALIMATIAS s. n. (< fr. galimatias): vorbire sau scriere confuză, greoaie.

Intrare: galimatias
  • silabație: -ti-as info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galimatias
  • galimatiasul
  • galimatiasu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • galimatias
  • galimatiasului
plural
vocativ singular
plural
galimatie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galimatie
  • galimatia
plural
  • galimatii
  • galimatiile
genitiv-dativ singular
  • galimatii
  • galimatiei
plural
  • galimatii
  • galimatiilor
vocativ singular
plural
galimație substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galimație
  • galimația
plural
  • galimații
  • galimațiile
genitiv-dativ singular
  • galimații
  • galimației
plural
  • galimații
  • galimațiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

galimatiassubstantiv neutru

  • 1. livresc Vorbire sau scriere greoaie, confuză. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.