gabarit sn [At: NOM. MIN. 101 / Pl: ~e / E: fr gabarit] 1 Șablon al cărui contur trebuie să cuprindă dimensiunile unui profil. 2 Contur care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, construcții etc. 3 Arcadă de lemn sau de fier pe sub care trec vagoanele încărcate pentru a verifica dacă încap prin tuneluri sau poduri. 4 (Îs) ~ depășit Greutate care depășește limita maximă admisă sau normală. 5 (Fam) Statură.

GABARIT, gabarite, s. n. (Tehn.) Șablon în al cărui contur format din linii drepte sau curbe trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; conturul format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile unui profil. Gabarit de clădiri. ◊ Gabarit de încărcare = instalație formată din doi stîlpi legați la partea superioară cu o grindă de care atîrnă niște greutăți care marchează limitele permise, în înălțime și în lățime, pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise.

GABARIT s.n. Contur care limitează dimensiunile maxime ale unui profil. ♦ Model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie. ♦ (Fam.) Dimensiune, statură. ◊ Gabarit de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. [Pl. -te, -turi. / < fr. gabarit].

GABARIT s. n. 1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil. ◊ greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. ♦ ~ de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. 2. model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie. 3. (fam.) dimensiune, statură. (< fr. gabarit)

GABARIT ~e n. Contur constând din liniile care mărginesc dimensiunile maxime ale unui obiect (de obicei de proporții). * ~ de cale ferată contur alcătuit din doi stâlpi în poziție verticală uniți printr-o grindă, folosit pentru a marca limitele transversale admise pentru construcția locomotivelor și a vagoanelor. /<fr. gabarit

*gabarít n., pl. e sau urĭ (fr. gabarit, d. pv. gabarrit, din garbi, care e got. *garwi, preparare, „model”, infl. poate de it. garbo, formă frumoasă, tot d. got. *garwi). Arcadă de lemn orĭ de fer pe supt care se trec vagoanele încărcate ca să se vadă dacă încap pin tunelurĭ saŭ podurĭ.

gabarit s. n., pl. gabarite

gabarit s. n., pl. gabarite

gabarit s. n., pl. gabarite

GABARIT s. capacitate, volum. (Mașină cu ~ redus.)

GABARIT s. v. dimensiune, volum.

gabarit s. v. DIMENSIUNE. VOLUM.

GABARIT s. capacitate, volum. (Mașină cu ~ redus.)