FETESC, -EASCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță-de-vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc.

fetesc, ~ească [At: VARLAAM, C. II, 12 / Pl: ~ești / E: fată + -esc] 1 a (Rar) Care aparține fetei (1). 2 a (Rar) Privitor la fată (1). 3 sf Numele a două soiuri autohtone de viță-de-vie, care produc vinuri de calitate superioară. 4 sf (Pex) Vin produs din fetească (3).

FETESC, -EASCĂ, fetești, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care aparține fetei, privitor la fată. 2. S. f. Numele a două soiuri autohtone de viță de vie, care produc vinuri de calitate superioară; p. ext. vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță de vie. Fetească albă. Fetească neagră. – Fată + suf. -esc.

FETESC, -EASCĂ, fetești, adj. (Rar) De fată. Se îmbracă feciorul în haine fetești, de-ai fi jurat că-i o zînă. RETEGANUL, P. II 11.

FETESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru fete; propriu fetelor. Port ~. /fată + suf. ~esc

fetesc a. de fată: haine fetești.

1) fetésc, -eáscă adj. De fată: haĭne feteștĭ.

fetesc adj. m., f. fetească; pl. m. și f. fetești

fetesc adj. m., f. fetească; pl. m. și f. fetești

fetesc adj. m., f. fetească; pl. m. și f. fetești

FETESC adj. v. fecioresc.

fetesc adj. v. FECIORESC.

FETÉSC, -EÁSCĂ (< localit. Fetești) adj., s. f. 1. Adj. De fată, caracteristic fetelor. 2. S. f. (VITICULT.) F. albă = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini mici, cilindrici și boabe dese, neomogene, verzi-ruginii; produce vinuri de calitate superioară. F. neagră = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini mijlocii, cilindrici și boabe dese, de culaore neagră; produce vinuri roșii superioare. ◊ F. regală = soi românesc de viță de vie, cu ciorchini cilindrici, boabe mici, sferice, dese de culoare galben-verzuie; produce vinuri albe superioare, deosebit de fine.