10 definiții pentru „exaltat”   declinări

EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.

EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: -eg-zal-] – V. exalta.

EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. Care se află în stare de exaltare, de excitație, de entuziasm dus pînă la paroxism; înflăcărat, aprins peste măsură. Tinereța exaltată îl îndeamnă la risipă și plăceri ușoare. SADOVEANU, E. 200. Să fiu un an măcar frumoasă, urmă ea exaltată. CAMIL PETRESCU, O. I 256. Văd toate-acele tipuri de grecești mitologii, Pe cari le-a creat avîntul exaltatei fantazii. COȘBUC, P. II 139. Susceptibil de a se entuziasma îndată; exaltat pînă nu a ține seamă de mica distanță dintre sublim și ridicol. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) Tot ce vorbea era lămurit, întregit prin zvîrlirea brațelor, in. sus, în jos, la dreapta, la stînga. Avea în el ceva de exaltat. CAMIL PETRESCU, O. I 329. Era cu noi pe vasul ce cobora aci Un exaltat... El ne cînta zi-noapte, un marș de libertate. BOLINTINEANU, O. 158. ♦ (Familiar) Ieșit din minți, țicnit.

EXALTÁT adj. v. surescitat. (Un om ~.)

EXALTÁT, -Ă adj. Aprins, înflăcărat peste măsură. ♦ (Fam.) Smintit, țicnit. [< exalta].

EXALTÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură. II. adj. (fam.) ieșit din minți; surescitat. (< exalta)

exaltat a. 1. entuziast; 2. apucat de delir: imaginație exaltată.

*exaltát, -ă adj. Fig. Cu mintea aprinsă, zăpăcit: om, cap exaltat. Fam. Nebun. – Ob. egz- (după fr.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXALTÁT adj. surescitat. (Un om ~.)

izaltat În BPh., V, p. 175, am semnalat pe săltat „nebun”, întîlnit în comuna Reviga (Ialomița) și atestat în culegeri de cuvinte din Teleorman și Oltenia. L-am explicat atunci prin exaltat, încrucișat cu săltat, tinînd seamă că la Vîrcol apare forma izaltat. Găsesc acum, tot din Oltenia, izăltat {Lex. reg. I, p. 41), iar la Udrescu, izaltat (cu varianta zăltat). Faptul că i- apare în mai multe locuri și mai ales că în Argeș se pronunță cuvîntul cu a neaccentuat aduce, mi se pare, dovada că avem de-a face cu exaltat. După cît pot vedea, săltat nici nu e atestat cu sensul de „nebun”.