12 definiții pentru emancipare
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMANCIPARE s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa.
emancipare sf [At: CODRESCU, C. I. 48/36 / Pl: ~pări / E: emancipa] 1 Ieșire de sub ocupația militară sau străină Si: emancipat1 (1), emancipație (1). 2 Câștigare a independenței Si: emancipat1 (2), emancipație (2). 3 (Fig) Ieșire de sub dominație Si: emancipat1 (3), emancipație (3). 4 Modernizare prin desprinderea de obiceiurile vechi Si: emancipat1 (4), emancipație (4). 5 (Jur) Ieșire a unui minor de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui) prin intermediul unui act juridic, ca urmare a căsătoriei Si: emancipat1 (5), emancipație (5). 6 (Ccr) Act prin care minorul este scos de sub autoritatea părintească (sau de sub tutelă) Si: emancipat1 (6), emancipație (6). 7 (Jur) Acordare unui minor a dreptului de a-și administra și de a dispune singur de averea sa Si: emancipat1 (7), emancipație (7). 8 Scoatere a femeii, prin lege, din starea de dependență socială, economică și politică (și acordarea de drepturi sociale, economice, politice egale cu ale bărbatului) Si: emancipat1 (8), emancipație (8). 9 (Spc; d. femei) Obținere a unui venit care să asigure independența (economică) Si: emancipat1 (9), emancipație (9). 10 (Înv) Scoatere, prin lege, din starea de sclavie, robie sau iobăgie a unor colectivități umane, clase sociale etc. Si: dezrobire, eliberare, emancipat1 (10), emancipație (10). 11 (Jur; îla) De ~ Care emancipează (9). 12 Acordare de drepturi sociale, economice și politice unei categorii sociale Si: emancipat1 (12), emancipație (12). 13 Luare de către un adolescent a unor libertăți nepotrivite pentru vârsta lui Si: emancipat1 (13), emancipație (13). 14 (Pex) Depășire a limitelor bunei cuviințe Si: emancipat1 (14), emancipație (14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMANCIPARE, emancipări, s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
EMANCIPARE, emancipări, s. f. 1. Eliberare, punere sau ajungere în stare de independență; eliberare din iobăgie, din șerbie. Întoarcerea lui [Tolstoi] în patrie a avut loc tocmai cînd se produce emanciparea servilor. SADOVEANU, E. 230. 2. (Jur.; învechit) Scoaterea unui minor de sub autoritatea părintească sau a tutorelui înainte de majorat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMANCIPARE s.f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei; emancipație. [< emancipa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
emancipare f. 1. Jur. acțiunea de a emancipa pe un minor; 2. starea minorului emancipat; 3. desrobire: emanciparea Țiganilor; fig. emanciparea spiritului național; 4. acordarea drepturilor politice: emanciparea Evreilor, emanciparea femeilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*emancipațiúne f. (lat. emancipátio, -ónis). Acțiunea de a emancipa. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!emancipare s. f., g.-d. art. emancipării; pl. emancipări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emancipare s. f., g.-d. art. emancipării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emancipare s. f., g.-d. art. emancipării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EMANCIPARE s. v. dezrobire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EMANCIPARE s. dezrobire, eliberare, emancipație, liberare, (înv. si pop.) mîntuire, (pop.) slobozire, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătușare. (~ țiganilor.) erată
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
emancipare, emancipărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezrobire emancipație
- Întoarcerea lui [Tolstoi] în patrie a avut loc tocmai cînd se produce emanciparea servilor. SADOVEANU, E. 230. DLRLC
-
etimologie:
- emancipa DEX '09 DEX '98 DN