echipă sf [At: BARCIANU / V: (îvr) ecui~ / Pl: ~pe / E: fr équipe] 1 Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. 2 Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căruia se antrenează, sub conducerea unui specialist, și participă la competiții. 3 (Îs) Spirit de ~ Legătură spirituală între membrii unei echipe (1-2), care stă la baza conlucrării lor. 4 Fiecare dintre cele două formații care își dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.).

ECHIPĂ, echipe, s. f. (De obicei cu determinări indicînd domeniul de activitate sau calitatea participanților) Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. Dansurile noi prezentate de echipele artistice de amatori ridică o serie de probleme deosebit de importante a căror rezolvare va duce în viitor la dezvoltarea noului în coregrafia noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 2/2. Era în fruntea întrecerii pe echipă. DUMITRIU, V. L. 123. O echipă de muncitori a înaintat pe punțile de lemn. SAHIA, N. 34. ◊ Echipă volantă v. volant. Spirit de echipă = sentiment de solidaritate dezvoltat între membrii aceluiași grup. ♦ (Sport) Grup de sportivi constituit într-o anumită formație, care activează într-o ramură a sportului. Echipa de fotbal a R.P.R.

ECHIPĂ s.f. Grup de oameni care lucrează împreună, fiind conduși de un șef. ♦ Grup, formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. [< fr. équipe].

ECHIPĂ s. f. 1. grup de oameni care lucrează împreună, conduși de un șef. 2. formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. (< fr. équipe)

ECHIPĂ ~e f. 1) Grup de oameni care îndeplinesc o acțiune comună sub conducerea unui șef. ~ de pompieri. 2) Grup de sportivi care se antrenează și participă la competiții împreună. ~ de volei. [G.-D. echipei] /<fr. équipe

echipă f. lucrători cari execută împreună o lucrare specială: șef de echipă (= fr. equipe).

*echípă f., pl. e (fr. équipe). Ceată de lucrătorĭ aplicațĭ la aceĭașĭ lucrare: șef de echipă.

echipă-fanion s. f. (sport) Echipă de frunte ◊ „O.C. [...] un sportiv care luminează sufletele iubitorilor vechii echipe fanion a Ardealului – Universitatea Cluj.” Fl. 5 X 84 p. 24. ◊ „[...] fiind vorba de echipe fanion, eforturile trebuiau conjugate.” Fl. 20 I 89 p. 23; v. și I.B. 22 X 86 p. 7 (din echipă + fanion)

echipă s. f., g.-d. art. echipei; pl. echipe

echipă s. f., g.-d. art. echipei; pl. echipe

echipă s. f., g.-d. art. echipei; pl. echipe

ECHIPĂ s. (SPORT) formație, (englezism) team. (O ~ de fotbal.)

ECHIPĂ s. formație. (O ~ sportivă.)

echipă (echipe), s. f. – Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc o acțiune comună. Fr. équipe. – Der. (din fr.) echipaj, s. n. (echipă, formație; înv., trăsură; totalitatea personalului de conducere și deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s. n.; echipa, vb.

ECHIPĂ DE GAZE grup de persoane specializate în umplerea aerostatelor cu gaz.