dialagă (gr. diallage „îngrămădire de cuvinte cu sens analog sau opus”), figură care constă în acumularea de cuvinte sau construcții care exprimă, în cadrul enunțului, aceeași idee (I): „Întreb pe adversarii mei dacă eu am investigat, am aflat, am descoperit, am îndepărtat, am distrus, am stins acest complot.” ( → Q., IX, 3, 49). • După un autor, „întâlnit” de Quintilian, exemplul de mai sus ar ilustra figura numită ploke (plocă). În realitate, însă, credem că exemplul ilustrează și tautologia sinonimică.