13 definiții pentru călăfătui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo.

CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo.

călăfătui vt [At: CANTEMIR, I. I. I, 157 / V: ~lfă~ / Pzi: ~iesc / E: calafat] A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării.

CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, v b. IV. Tranz. A astupa găurile unei luntri, ale unei corăbii etc. cu calafat. Arabul evadase. Barca n-o putuse lua, că era păzită de santinelă. Se mulțumise să fugă pe mare cu sicriul pe care-l chituise și-l.călăfătuise bine ca să nu intre apă în el. BART, E. 276.

CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa găurile unei luntre, corăbii etc. cu calafat. – Ngr. kalafatizo.

A CĂLĂFĂTUI ~iesc tranz. (punți sau bordaje ale navelor) A astupa pe la încheieturi sau prin rosturi cu calafat. /calafat + suf. ~ui

călăfătui v. a astupa crăpăturile unei corăbii cu câlți și a le unge apoi cu păcură. [Gr. mod.].

călăfătuĭésc v. tr. (d. calafat). Astup cu calafat. V. cîlțuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călăfătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăfătuiesc, 3 sg. călăfătuiește, imperf. 1 călăfătuiam; conj. prez. 1 sg. să călăfătuiesc, 3 să călăfătuiască corectat(ă)

călăfătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăfătuiesc, imperf. 3 sg. călăfătuia; conj. prez. 3 să călăfătuiască

călăfătui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăfătuiesc, imperf. 3 sg. călăfătuia; conj. prez. 3 sg. și pl. călăfătuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLĂFĂTUI vb. a calfata. (~ puntea unei nave.)

CĂLĂFĂTUI vb. a calfata. (~ puntea unei nave.)

Intrare: călăfătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călăfătui
  • călăfătuire
  • călăfătuit
  • călăfătuitu‑
  • călăfătuind
  • călăfătuindu‑
singular plural
  • călăfătuiește
  • călăfătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călăfătuiesc
(să)
  • călăfătuiesc
  • călăfătuiam
  • călăfătuii
  • călăfătuisem
a II-a (tu)
  • călăfătuiești
(să)
  • călăfătuiești
  • călăfătuiai
  • călăfătuiși
  • călăfătuiseși
a III-a (el, ea)
  • călăfătuiește
(să)
  • călăfătuiască
  • călăfătuia
  • călăfătui
  • călăfătuise
plural I (noi)
  • călăfătuim
(să)
  • călăfătuim
  • călăfătuiam
  • călăfătuirăm
  • călăfătuiserăm
  • călăfătuisem
a II-a (voi)
  • călăfătuiți
(să)
  • călăfătuiți
  • călăfătuiați
  • călăfătuirăți
  • călăfătuiserăți
  • călăfătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • călăfătuiesc
(să)
  • călăfătuiască
  • călăfătuiau
  • călăfătui
  • călăfătuiseră
călfătui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călăfătui, călăfătuiescverb

  • 1. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calfata
    • format_quote Arabul evadase. Barca n-o putuse lua, că era păzită de santinelă. Se mulțumise să fugă pe mare cu sicriul pe care-l chituise și-l călăfătuise bine ca să nu intre apă în el. BART, E. 276. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.